Din suflet - Atelierul cu lumini

Jorg Konoszi s-a stabilit de cinci ani in Bucuresti. Aici a infiintat Asociatia Ateliere Protejate, prin care ajuta tineri proveniti din case de copii sau cu handicap sa-si gaseasca un rost in viata, oferindu-le sansa de a invata sa traiasca pe picioarele lor.

PASTEL. Zeci de lumanari colorate, parfumate, un dar frumos pentru orice ocazie

Ora 7:00. Zi obisnuita de lucru. La atelierul de pe strada Secerisului, vin, unul dupa altul, Mihai, Alina, Ciprian, Mariana, Evelina, Hanna, Radu, Andrei… Jörg este acolo, ii asteapta ca de fiecare data. Beau impreuna un ceai, o cafea, mai stau la o vorba, apoi tinerii se duc in atelier sa se apuce de lucru. Confectioneaza lumanari. Pregatesc materia prima, fitilul - sfoara din bumbac, aleg formele - inimioare, piramide, cuburi, tot ce vrei, eventual modelul - unele sunt in mai multe culori, sau cu ornamente…apoi vine ambalatul. Si uite asa, rafturile se umplu cu zeci de lumanari ce-ti iau ochii.

Cei 12 adolescenti care lucreaza aici si castiga astfel un ban au fost crescuti in case de copii, multi dintre ei veniti de pe strada, sau sunt cu handicap. Pentru ei a fost infiintat acest atelier. "Treptat, se obisnuiesc cu un program de lucru, incep sa devina responsabili, sa aprecieze munca. Cand consideram ca unii se pot descurca singuri, incercam sa le gasim servicii. Iar locurile lor de aici sunt luate de alti tineri care au nevoie de ajutor", spune Jörg Könöszi.

PUTIN DE LA MULTI. Dupa ce a terminat Facultatea de Asistenta Sociala, Jörg a renuntat la Germania pentru a veni in Bucuresti ca sa ajute acesti tineri pe care nimeni nu-i mai baga in seama. In 2002, a infiintat Asociatia Ateliere Protejate. A cumparat o casa cu bani din donatii facute de persoane din Germania, a amenajat-o si la parter a deschis atelierul. Intr-o camera la etaj locuieste si el impreuna cu sotia lui, Florentina. Lumanarile facute de tineri sunt vandute chiar de ei, mai ales la biserici. Dar si la metrou, directorul Metrorex intelegand ca este un gest umanitar. "Nu va imaginati cat pot fi de fericiti cand vand. Banii pe care ii obtinem din vanzarea acestor lumanari ne ajuta sa continuam proiectul. 70% din fondurile necesare sunt donatii mai ales ale persoanelor fizice din Germania, Olanda, Austria. Pentru a acoperi total costurile proiectelor, ne-ar bucura nespus si donatii ale persoanelor din Romania". In prezent, o singura firma romaneasca ofera lunar asociatiei 50 de euro. "Pentru noi acesti bani conteaza enorm!", spune Jörg. De fapt, orice suma este un dar pretios…

MISIUNEA NOASTRA - VIATA LOR. Multi dintre tinerii care au venit aici de-a lungul timpului si-au terminat scoala sau au urmat un curs de calificare. Cat timp merg la atelier, cei care nu au unde sta primesc si o locuinta. Pentru care platesc o suma simbolica, dar in acest mod vor pretui acel lucru. Pe langa atelierul de lumanari, asociatia are si un centru de terapie ocupationala unde lucreaza asistenti sociali si un preot. "Multi nu se adapteaza de la bun inceput unui program ale carui reguli stricte trebuie sa le respecte. Scopul asociatiei este sa-i ajute sa-si gaseasca drumul in viata, sa-si asume responsabilitati, le ofera sansa de a avea o viata independenta." Zece tineri care au beneficiat de program reusesc acum sa se intretina singuri. "Robin a stat un an la noi, dupa care a plecat in armata. Azi este caporal la o unitate militara. Are un salariu de zece milioane si este foarte multumit. Este o bucurie si pentru noi", spune Jörg.

NOROCOASA. Alina Oancea are 21 de ani. Locuieste impreuna cu parintii ei si cu cele trei surori intr-o garsoniera. Din lipsa banilor, Alina a fost nevoita sa intrerupa scoala. De cateva luni a intrat in "echipa" Ateliere Protejate. Vine zilnic aici, la serviciu, dar se duce acum si la scoala. "Imi place sa muncesc si ma bucur ca pot sa merg din nou la scoala, ca sa termin liceul. M-a ajutat Dumnezeu, am avut noroc", spune Alina.

IMPREUNA

"Au fost momente cand am vrut sa renunt si sa plec in Germania. Totul e legat de birocratia de aici. O asociatie umanitara e privita ca un SRL. Sigur, nu voi renunta. Aici e viata mea, suntem ca o familie. Daca las acum totul balta, 12 tineri nu mai au ce sa faca si vor ajunge pe strazi. Pentru ei este important acest loc. Si pentru mine sa-i ajut." - Jörg Könöszi, despre proiectul lui de suflet