Dinamita si celebritate

Nu e om care-o data sa nu simta pe piele fierbinteala teribila a unei clipe care putea sa-i rastoarne tot destinul trimitandu-l fie in podul cu vechituri, fie sub lumina reflectoarelor reprezentand succesul. Adesea oamenii nici nu au stiut cum sa-si explice acest moment ciudat de cotitura cand s-a schimbat brusc macazul vietii lor, fie spre bine, fie spre rau, iar macazul a fost manevrat de o mana suprema, greu de banuit a cui. Cu o viata atat de tumultoasa era firesc ca Sergiu Nicolaescu sa traiasca astfel de clipe bizare si decisive. Odata, indragitul regizor chiar a simtit falfaitul de aripa al mortii. Regiza, dar era si actor in filmul "Cautatorii de aur" pe care-l realiza pentru italienii de la RAI 1 si pentru nemtii de la ZEDF. Pe vremea aceea nu exista in lumea filmului aparatura atat de perfectionata de comunicare la distanta. Sergiu Nicolaescu, ca actor, trebuia sa alerge prin zona unde se petreceau explozii. S-a inteles cu un om din echipa lui ca atunci cand apleaca bratul, ajutorul lui sa declanseze exploziile. Dar intre timp a intervenit ceva si Sergiu Nicolaescu, regizorul-actor, i-a strigat omului din echipa sa nu declanseze exploziile ca el are o alta treaba si, firesc, si-a coborat bratul. Numai ca omul din echipa nu a auzit spusele regizorului si cand a vazut bratul coborat a declansat exploziile. Peste Sergiu Nicolaescu s-au prabusit decorurile intr-o coloana de fum si flacari incat a simtit mantia neagra a "Doamnei cu coasa". A doua ciudatenie povestita de Sergiu Nicolaescu se plaseaza la inceputurile carierei lui. Era inginer la Buftea, dar a simtit imboldul creatiei si pur si simplu din clocotul pasiunii, fara fonduri alocate, impreuna cu un amic cameram a realizat un documentar plin de gingasie si subtilitate cinematografica numit "Memoria trandafirului".

Pelicula de inceput a lui Sergiu Nicolaescu a luat premiul la Cannes uluind pretentioasa lume a cinematografiei mondiale. De altfel, "Memoria trandafirului" a rulat in seara in care a fost proiectat si filmul ce a obtinut marele premiu. Pelicula americana "Un cartof, doi cartofi". La incheierea serii cinematografice, presedintele uriasului concern "Columbia Pictures" a afirmat ca nu l-a entuziasmat filmul "Un cartof, doi cartofi", ci lui i-a placut "Memoria trandafirului", dand ordin sa fie cumparat. Numai ca Richard Davis, un impresar foarte cunoscut, deja achizitionase filmul lui Nicolaescu platind pentru documentar 20.000 de dolari. Intre timp au intrat pe fir si romanii care au rascumparat filmul lui Sergiu Nicolaescu, devenind coproprietari cu celebrul Davis, cu 10.000 de dolari. Apoi cinematografia romana a cumparat cinci filme americane de anvergura, autofinantandu-se. Un film de 10 minute, fara nici un buget, in care Sergiu Nicolaescu a investit insa din belsug pasiune si har, a adus in salile de cinematograf circa 20 de milioane de spectatori, devenind pentru cinematografia romana de la acea vreme, din 1962, cea mai mare afacere.