x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate Evadarea din carapace

Evadarea din carapace

de Carmen Preotesoiu    |    11 Aug 2007   •   00:00
Evadarea din carapace

Nu vorbea, nu-şi recunoştea părinţii şi, de cele mai multe ori ori, nu lăsa pe nimeni să pătrundă in lumea sa singuratică. Se intămpla să rămănă zeci de minute cu ochii aţintiţi pe perete sau pe o jucărie. Sau, dimpotrivă, să alerge prin casă dănd din măini, fără să ştie unde se află. Acum, in urma sedinţelor de terapie ABA, Emilian a ajuns să spună, in cuvinte abia silabisite, "te iubesc, mama!".


Din spatele unui geam, mama işi priveşte copilul. Cu măna la gură şi ochii inlăcrimaţi, abia dacă mai respiră. La fiecare gest al băiatului, femeia suspină prelung. Copilul dă din măini, scoate căteva sunete şi nu are astămpăr pe scaun. Profesoara repetă la nesfărşit: "Jenifer este... ve-se-lăăă. Cum este Jenifer?", şi-i arată desenat pe foaia de hărtie un chipuşor zămbăreţ. Emilian o priveşte o clipă, repetă bolborosit spusele "tutorelui" său. Şi, dintr-o dată, incepe iar să bată cu palma in masă, fără incetare, mai mult, şi mai mult. In mod obsesiv.


Din cănd in cănd, de parcă ar şti că in spatele geamului fumuriu cineva il priveşte, băiatul zămbeşte. Şi ochii săi mari, fruntea lată il fac să pară un copil lipsit de orice suferinţă. Emilian a fost diagnosticat la vărsta de 3 ani şi patru luni cu autism. Multă vreme, chiar şi acum, boala l-a ţinut departe de familie şi de jucăriile sale. Sechestrat intr-o lume in care trăia doar el. "Trecuseră 3 ani şi el nu scotea nici o vorbă. Se invărtea prin casă in piruete perfecte sau dădea din măini de parcă dirija o orchestră. Cine ar fi crezut că acestea erau semnele bolii?", spune mama copilului, Simona Creangă. Vizita la Spitalul Obregia din Capitală şi precizia cu care medicul a pus diagnosticul copilului au aruncat-o pe femeie in vărtejul diperării. "Imi puneam atătea intrebări. De ce, Doamne, copilul meu trebuie să treacă prin chinul ăsta? Atăta vreme l-am văzut ca fiind perfect sănătos şi acum, dintr-o dată, cu handicap grad I!". Işi şterge lacrimile ce-i curg şiroaie. Spusele doctorului "nu va vorbi niciodată, nu va putea merge la şcoală, nu se va descurca singur" au determinat-o parcă mai mult să creadă in vindecarea copilului. A inceput să studieze, să intrebe din medic in medic. O lună internare la spitalul din Cluj. Săptămăni bune la spitalele din Bacău, locul natal. Zile intregi in Spitalul Titan. Timpul se scurgea insă fără ca starea lui Emi să se imbunătăţească.


PROGRESE VIZIBILE. Implinise 6 ani şi 5 luni, dar el se comporta asemenea unui copilaş de 8 luni. "Nu vorbea, nu ne recunoştea, nu işi dădea seama pe ce lume se află, nu se ferea de nimic. O dată, pe stradă, nu a vrut să mă ţină de mănă, dar m-a luat de braţ. Am fost de acord. Intr-o clipă insă s-a desprins de mine şi s-a aruncat in mijlocul drumului. Mi-a ingheţat săngele in vene. Altă dată, cănd il aşteptam să iasă de la terapia de grup din cadrul Spitalului Titan am văzut cum, tărăt de o asistentă, a trecut pe lăngă mine de parcă nici nu m-ar fi văzut. S-a uitat lung, dar nu a schiţat nici un gest. Nu ştia cine sunt. Pentru el eram o străină, nu mama lui. Am crezut că mi se scurge sufletul, că imi pică carnea de pe oase de durere", povesteşte femeia in timp ce-mi arată zecile de hărtii pe care le-a trimis diferitelor fundaţii, ONG-uri, Ministerului Sănătăţii, pentru a cere sprijin. Din nici o parte, nici un ajutor. A fost nevoită să-şi ipotecheze casa şi să-şi amaneteze bijuteriile şi toate obiectele de preţ pe care le aveau in casă, să facă imprumut la bancă. Numai o lună de tratament costă mai bine de 27 de milioane de lei. "Emilian lucrează cu 3 studente, «tutore» cum sunt ele numite, care au invăţat terapia ABA, cu un logoped, un psiholog şi cu un supervizor. Eu asigur salariile acestora, precum şi baza materială, plus stimulentele care i se dau atunci cănd duce o sarcină la bun sfărşit." De doi ani, de cănd Emi urmează terapia ABA la Bucureşti, progresele incep să se vadă. "In pă-du-rea cu a-lune/aveau ca-să doi pi-tici..." incepe Emi căntecelul, ajutat de mama sa. La inceput se aud clar versurile, după care cuvintele incep să i rostogolească. "Bravo, Emi!", spunem in cor şi băiatul işi ascunde faţa printre perne. Mama il imbrăţişează. Emi se uită la ea şi repede şopteşte ceva, numai de el ştiut. E felul lui de a-i spune: "Te iubesc!".


RUGĂMINTE. Departe de casa sa din Bacău, Emi işi trăieşte copilăria sub supravegherea tutorelor sale. 8 ore zilnic de exerciţii, cu pauze de masă. Lăngă el veghează bunica. De la supărare şi de la atătea necazuri, femeia a suferit un accident vascular. Şi-a revenit treptat şi acum zilele şi le dedică ingrijirii nepotului. Aflaţi singuri in Bucureşti, intr-o cămăruţă mică in care cei doi se inghesuie intr-un pătuc ca de spital, bunica nu pregetă in a-i face toate poftele copilului. Cum se suie in pat, cum ia bureţelul şi ii şterge tăpile, apoi repede dă să-i pregătească masa, pentru că pauza e scurtă şi nu trebuie să intărzie de la următoarea repriză de terapie. Părinţii il vizitează in week-end-uri. Ei trebuie să străngă bani. O zi fără terapie şi efectele negative apar imediat. "Situaţia lui Emilian s-a schimbat atăt de mult. Mănăncă singur, vorbeşte cu noi, greoi, dar o face. Ştie alfabetul, numără, face mulţimi. Trebuie să rezistăm. Pentru el...", spune mama. Acum găndul său se indreaptă către oamenii de bine care il pot ajuta pe Emi. Dorinţa sa este ca, din toamnă, băiatul să meargă la o şcoală particulară, dar cheltuielile vor spori considerabil. "Fiţi alături de noi! Emi are nevoie de ajutorul dumneavoastră!"


Tratament continuu

ABA - "Terapia Comportamentală Aplicată", se numără printre puţinele metode din lume ce poate asigura o recuperare completă a copiilor care o urmează. Aceasta constă in 40 de ore pe săptămănă de tratament intensiv. Rezultatele cele mai bune se văd in cazul copiilor care incep terapia inainte de a implini 5 ani. Emilian are acum 8 ani şi
8 luni. Terapia, in cazul lui, a fost incepută mai tărziu, iar recuperarea sa este mai greoaie. Pentru a-şi continua şedinţele are nevoie de bani.

Pentru cei care il pot ajuta pe băieţel, la OTP Bank, pe numele tatălui, Creangă Gabriel, s-au deschis următoarele conturi:
  • in euro: RO09BNRB290000106795
  • in lei: RO52BNRB290000106795

La BCR Bacău, sucursala Buhuşi, un alt cont a fost deschis pe acelaşi nume:
  • in lei: RO86RNC80027014190080001


×
Subiecte în articol: pagina de suflete