x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate "I-aş da ochii mei!"

"I-aş da ochii mei!"

de Carmen Preotesoiu    |    30 Mai 2008   •   00:00
 "I-aş da ochii mei!"

SPRIJIN ● Cînd simte că îi este greu, îşi sună fratele, care "îmi întăreşte moralul"
Lucian are 16 ani şi este elev la Liceul de informatică din Tîrgovişte. De mai bine de două luni, toate planurile sale s-au spulberat. O boală grea, o tumoare cerebrală, aproape că l-a orbit şi i-a obosit trupul. Luci, însă, e un băiat puternic şi încrezător, iar toată forţa sa stă în familia pe care o are şi în iubirea faţă de Dumnezeu.



SPRIJIN ● Cînd simte că îi este greu, îşi sună fratele, care "îmi întăreşte moralul"
Lucian are 16 ani şi este elev la Liceul de informatică din Tîrgovişte. De mai bine de două luni, toate planurile sale s-au spulberat. O boală grea, o tumoare cerebrală, aproape că l-a orbit şi i-a obosit trupul. Luci, însă, e un băiat puternic şi încrezător, iar toată forţa sa stă în familia pe care o are şi în iubirea faţă de Dumnezeu.

În fiecare zi străbătea pe jos cei cîţiva kilometri pînă la liceul la care învăţa. O jumătate de oră. Fără să se plîngă. Fără să simtă vreo durere. Pe la sfîrşitul lunii martie însă, distanţa pe care o avea de parcurs pînă la şcoală parcă se dublase, uneori simţea că drumul acela parcă nu se mai termină niciodată.

ORBIRE PARŢIALĂ. Obosea din ce în ce mai mult. La început, nimeni nu a dat atenţie vaietelor copilului. "E cel mic, e răsfăţat, se alintă singur", păreau că spun membrii familiei, zîmbind în colţul gurii şi mîngîindu-l pe după gît, semn că ar trebui "să fie bărbat, să fie puternic şi să nu se mai plîngă pentru o nimica toată". Într-o zi însă, Luci, băiatul de 16 ani, a observat că literele din cartea pe care o citea, parcă încep să se micşoreze, apoi să dispară şi totul să se prefacă în ceaţă. Şi-a pus o mînă la ochiul drept. Literele au apărut din nou. Apoi la ochiul stîng. Literele au dispărut. În momentul acela şi-a dat seama că nu mai vedea cu ochiul drept. Paşii i se îngreunaseră tot mai mult. Abia atunci durerile de cap de care se plîngea mai mereu băiatul, oboseala care îi cuprindea mai mereu trupul, obligîndu-l să se culce o oră, două, la prînz, de-ndată ce venea de la şcoală, lucru neobişnuit pentru tînărul pasionat de calculatoare, i-au dat de gîndit mamei.

"TATĂL NOSTRU, CARE EŞTI ÎN CERURI..." De-atunci, părinţii lui Lucian nu au mai avut linişte. Şi cum ar fi putut, cînd băiatul lor, plimbat de la un spital la altul, fără să i se pună un diagnostic clar, era din ce în ce mai slăbit şi mai chinuit de efectele bolii? RMN-ul făcut la Bucureşti le-a dat însă verdictul: craniofaringiom. S-au uitat ei lung pe analiză, au încercat să descifreze măsurătorile şi cifrele înscrise. Degeaba. Un medic de la Spitalul Bagdasar le-a descifrat misterul. "Doamne ajută, Doamne, ca Luci să nu aibă nimic", şi-au spus cu toţi în gînd, ca pe cea mai sacră rugăciune, pe tot parcursul drumului pînă la spital. "Dumnezeu îi încearcă mai mult pe oamenii pe care îi iubeşte", spune Luci cu convingerea şi maturitatea unui om mare. Cînd a auzit că are o tumoră care creşte şi îi apasă pe creier, pe hipofiză şi pe nervii optici, băiatul cu ochi verzi şi pătrunzători a stat zile şi nopţi întregi pe internet căutînd răspunsuri la problema sa. "Împreună cu fratele său mai mare cu 11 ani, Silviu, şi-au împărţit firmele care ar putea să-i sponsorizeze cu bani, pe litere. E un băiat tare luptător", povesteşte mama. Vocea îi tremură. Trebuie, însă, să fie puternică. Aşa şi-a crescut copiii, cu credinţa că Cel de Sus poate face minuni. Aşa că, nu-i seară în care Luci să nu îşi ţină mîinile împreunate şi să nu se roage lui Dumnezeu. "Tatăl nostru care eşti în ceruri...", îşi începe copilul rugăciunea. Şi nu de ieri, de azi, de cînd boala a început să-i terorizeze adolescenţa. Ci de cînd tatăl său, pe vremea cînd Luci era de-o şchioapă, de-ndată ce venea ora de culcare, îl închina şi îi spunea "Tatăl nostru".

ŞANSA VINDECĂRII. "I-aş da ochii mei!", spune mama şi lacrimile i se preling pe obraji. Nu de puţine ori băiatul îşi roagă părintele să-i mai citească cîteva ceva. Dacă pînă nu demult îşi folosea ochiul stîng, acum şi el pare să fie afectat de boală. "Trebuie neapărat să facă operaţia în străinătate, altfel orbirea este iminentă", spune femeia. Ar face ea orice numai să îşi ştie copilul sănătos şi fericit, ar lua asupra ei toată durerea, toate gîndurile întunecate care îi mai bîntuie din cînd în cînd mintea şi sufletul fiului ei, dar, spune ea, "nu pot decît să mă rog şi să sper că va fi bine". Lucian nu se dă bătut. Ia boala sa "ca pe o încercare", căci spune el, "Dumnezeu m-a ajutat de fiecare dată, mi-a ascultat rugăciunile şi nu m-a lăsat niciodată la greu!". Şansa lui Lucian de a se vindeca există. Trebuie doar să ajungă la clinica INI Hannover, din Germania. Pentru aceasta e nevoie de mai mult de 40.000 de euro, dar şi de har, de precizie şi de binecuvîntare picurate de Dumnezeu în mîinile doctorilor.  

Urgent!

Operanţia pe care Lucian trebuie să o efectueze la clinica din Germania este programată pe 16 iunie a.c. În ajutorul lui au sărit colegii de şcoală care au strîns 8.000 de euro. Pentru cei care vor să-l ajute pe Lucian, la Raiffeisen Bank, Bucureşti, sucursala Unirea, pe numele tatălui său, Buzduga Vasile, s-au deschis următoarele conturi:
n în euro: RO14RZBR0000060010379238
n în lei: RO95RZBR0000060010379235
Familia Buzduga poate fi contactată la numărul de telefon 0723-96.04.33.

×
Subiecte în articol: pagina de suflete