Liniştea care doare

de Ionela Gavriliu | 15 Aug 2008 • 00:00

ÎN LUMEA TĂCERII ● Un băieţel are nevoie de implant cohlear
N-aude vorbele de alint, nu-şi aude prietenii atunci cînd îl strigă, iar zarva copiilor la joacă îi e necunoscută. Laurenţiu n-a auzit niciodată. Un diagnostic nedrept i-a refuzat bucuria de a-şi auzi numele strigat de cei dragi. Implantul cohlear ar putea face minunea de a-i picura sunete în urechi.

Cu ochii vioi şi curioşi, Laurenţiu a început să descopere lumea la cei 4 ani şi jumătate. Nici un nor nu-i trece pe chipul fericit atunci cînd face ceea ce-i place. La ţară, unde mai merge din cînd în cînd lăsînd în urmă praful oraşului Tîrgovişte, descoperă tot felul de minunăţii: animale care-şi lungesc gîturile, păsări care-şi umflă guşile gureşe. Băieţelul nu înţelege cînd Grivei din bătătură este supărat pentru că nu-i aude lătratul şi nici nu poate imita văcuţele sau curcanii. Pentru că în lumea lui e linişte deplină.

DESCOPERIREA. Cînd s-a născut, nimeni n-a bănuit că Laurenţiu are o problemă. La 2 ani şi 7 luni, un control medical a venit ca o lovitură pentru părinţi: Laurenţiu s-a născut surd. Diagnosticul complicat suna astfel: "hipoacuzie neurosenzorială profundă bilaterală". "Suspiciunea am avut-o văzînd că nu mai începe să vorbească, deşi era măricel", îşi aminteşte mama băiatului. Greul a început cînd copilul a început să îşi manifeste anumite dorinţe pe care nimeni nu le putea înţelege, iar de neputinţă şi frustrare începea să plîngă. "Comunicăm prin semne. Acum învăţăm noi de la el. Cînd nu pricepem, ne ia de mînă şi ne duce la obiectul respectiv", povesteşte Emilia Iatagan.

LUPTA. Părinţii au făcut tot posibilul să-i ofere micuţului o viaţă normală. Băiatul are prieteni în blocul în care locuieşte, o fetiţă vine din cînd în cînd în vizită şi se joacă împreună, e ataşat şi prietenos. Mai sînt copii care nu-l bagă în seamă şi-l consideră un ciudat, imediat ce sesizează că Laurenţiu are o problemă. Băiatul reuşeşte să scoată nişte sunete, iar părinţii l-au încurajat mergînd cu el la logoped, pentru că nu vor ca acesta să depindă de limbajul semnelor. Din toamnă, mama băiatului ne spune cu bucurie că micuţul urmează să meargă la grădiniţă. La o clasă pentru copii cu nevoi speciale. Pe lîngă pasiunea pentru calculator, băiatul jucîndu-se o mulţime de jocuri, Laurenţiu merge cu bicicleta şi e încîntat de fiecare dată cînd ajunge la ţară.

SOS PENTRU LAURENŢIU. Salvarea micuţului este un implant cohlear ce se poate realiza la Bucureşti la Spitalul "Panduri". Costurile operaţiei ar urma să fie suportate de Casa de Asigurări de Sănătate, însă părinţii tot au nevoie de 22.000 de euro pentru achiziţionarea aparatului pentru implant şi pentru recuperare. Părinţii lui Laurenţiu nu-şi permit o asemenea sumă, mai ales că numai tatăl mai lucrează, iar băiatului i-a fost refuzat ajutorul de handicap. Băiatul se află la vîrsta potrivită unui astfel de implant, şansele lui de recuperare fiind extrem de mari. Visele au nevoie de aripi.

O şansă în viaţă

Laurenţiu are posibilitatea să audă şi să ducă o viaţă normală. De noi toţi depinde acest lucru. Cei care pot contribui pentru ca acest copil să-şi împlinească un vis o pot face donînd în conturile deschise la Raiffeisen Bank, filiala Tîrgovişte, Dîmboviţa.