Logica juridica" vs logica

Vinerea trecuta am primit un telefon: "Paula, am auzit ca s-a dat solutia in cazul vostru! Care e?". Am simtit ca tot sangele mi se scurge din corp si ca raman fara aer. Am inceput sa ma balbai: "Cum? Ce? Nu inteleg, n-am primit nimic... nici un telefon". Stiam ca odata se va da si solutia... aveam si oarecare idee care va fi... Insa nu stiu din ce motiv am izbucnit intr-un plans nervos, bolnav, din care nu ma puteam opri. Nici acum nu inteleg de ce. A! Am uitat sa va spun - persoana care m-a sunat e ziarist! A fost anuntata mai intai presa! OK! Am sunat si noi procurorul sa aflam daca s-a dat solutia: "A, nu! Acum e la tiparit. Nu stim cand va fi gata: luni, marti...". La telefon nu ni s-a spus macar de acea conferinta de presa care era deja planificata pentru a anunta solutia. Tot de la ziaristi am aflat ca ne-am manifestat deja intentia de a participa la conferinta. Foarte interesant - din moment ce nu aveam nici cea mai vaga banuiala ca va fi una! Am aflat ca solutia va fi facuta publica luni - era o zi de care ma temeam foarte tare. Chiar ma intrebam: unde sa ma ascund de mine luni - pe 13 februarie. Era ziua lui!

Ne-am dus la conferinta fara sa avem idee daca vom fi primiti. Ma rog - eu da, acum sunt si eu ziarist, dar sotul meu? As fi vrut sa vina si avocatul nostru, dar ca ce? Ca avocat al jurnalistului-mama care o sa afle intr-o conferinta de presa "cum" i-a murit copilul? Nu se poate! O situatie ridicola pentru ca n-am primit in acea conferinta nici un raspuns la intrebarile pe care am incercat sa le pun. Nici ca ziarist, nici ca mama. Procurorii aveau si ei o intrebare la toate intrebarile mele: "In calitate de ce va aflati aici?". In calitate de om care are dreptul sa afle niste raspunsuri la intrebari care il macina de un an si patru luni. In calitate de om care vede ca "logica juridica", cu care i s-a umflat capul in ultimul timp, este ilogica in totalitate. Ce fel de logica este aceea care nu tine cont de evidente?

Procurorul a tot incercat sa ne convinga pe parcursul anchetei ca ceva care nu se poate proba nu exista din punct de vedere juridic. Cu alte cuvinte: daca nu vine criminalul sa marturiseasca, n-au cum sa probeze fapta! Si inseamna ca ea (fapta) nu exista! Pentru ca alte probe nu au. Nici nu s-au obosit sa le obtina.

Da - ne-au primit la audieri si probabil ca acum regreta amarnic asta. Da, dupa multe jocuri de-a soarecele si pisica cu: audiaza-l pe cutare martor - nu vreau, nu e concludent - atunci ia o plangere - bine, hai ca-l audiez si pe-asta... I-au audiat aproape pe toti cei solicitati de noi. Mai conteza ca expertul n-a fost audiat ca expert, ci ca martor? Sau ca n-am fost avertizati cu privire la audierea altor martori - deci n-am fost prezenti la audiere? Din punctul de vedere al "logicii juridice", se pare ca nu! Din restul punctelor de vedere - da! Conteaza! Rezolutia de clasare a cazului este cuprinsa intr-o lunga ordonanta. Aceasta reprezinta 12 pagini de motivatii! 12 pagini din care poate faci una care sa cuprinda adevaruri. Restul... niste distorsiuni ale realitatii venite pe "logica juridica". Sunt franturi de declaratii neconcludente, scoase din context, bazate pe supozitii. Dar procurorul are dreptul sa administreze probele dupa bunul sau plac. Sau dupa logica ce-l guverneaza. Adica are dreptul sa-i intrebe pe cei pe care-i audiaza: "Dumneavoastra ce credeti - a fost rapit sau nu?". Sau: "Dumneavoastra ce parere aveti - era viu sau nu?" si daca omul cade in pacatul de a-si da cu parerea... se ia in consideratie si se motiveaza dupa aceea o astfel de rezolutie. Ca nu se iau in consideratie declaratiile celor care nu-si dau cu parerea, pentru ca ei chiar au vazut cu ochii lor... asta nu mai stiu in ce fel de "logica" se incadreaza.

Stiu ca s-a mai spus, dar nu-mi iese deloc din cap, motivatia ca Vlad nu a fost gasit la timp din cauza voluntarilor si a presei! Nu-mi venea sa-mi cred urechilor! Voluntarii au avut harti! E drept, am facut rost de ele dupa ce politia s-a retras din cautari, dar politistii au cautat dupa ureche - n-au avut nici o harta! Acum ni se spune ca atunci politia a verificat fiecare om din manastire si ni se subliniaza ca noi stim asta. Nu stim! Noi nu eram acolo ca sa-i urmarim pe politisti cum isi fac treaba! Treaba noastra era alta! Cand i-am spus asta procurorului, el m-a intrebat in zeflemea: "Dar ce treaba aveati dumneavoastra, doamna, sa faceti regie pentru camerele de filmat?".

De-aia conteaza fiecare logica in parte, oricat de ilogica ar fi! Pentru ca eu nu pot sa-l pun pe procuror sa se puna in postura mea! El nu stie ce am simtit cand am auzit si am vazut ce-i s-a intamplat copilului meu, fara ca eu sa am nici cea mai vaga idee cum a ajuns in acea stare! Pentru ca de la o dorinta normala de a afla niste raspunsuri ajung la astfel de disecari de motivatii, la o lupta pe care nu am vrut-o, dar care e necesara... Pentru ce? Pentru a afla niste raspunsuri logice!