Medicamentul lui Hipocrate

Aspirina este unul dintre medicamentele cu cele mai multe utilizari. Oamenii de stiinta ii descopera mereu alte proprietati si o recomanda in afectiuni diverse.
Cele mai recente studii arata ca aspirina ar fi indicata chiar si in prevenirea cancerului de prostata si a celui colorectal. Insa efectele pe care oricine le cunoaste - analgezic, antipiretic (de scadere a febrei) si antiinflamator - au fost descoperite de parintele medicinei, Hipocrate (460-377 i.Hr.). El a observat ca pentru tratarea febrei si a durerilor de cap un remediu foarte bun era praful preparat din scoarta si frunze de salcie. Nimeni nu stia insa ce anume facea ca febra sa dispara. Abia in anul 1828, un profesor de farmaceutica de la Universitatea din München, Johann Buchner, a reusit sa extraga din frunzele si din scoarta de salcie cantitati mici de cristale de culoare galbena, cu gust amar, pe care le-a numit salicilina. Acesta a fost, asadar, primul pas catre ceea ce astazi numim aspirina sau acid acetilsalicilic. Un alt chimist care si-a adus contributia la transformarea salciei in salicilina este chimistul francez Henri Leroux, care a imbunatatit metodele de extractie, obtinand 30 g de salicilina dintr-o jumatate de kilograme de scoarta de copac.

Cel de-al doilea pas spre aspirina de astazi a fost facut in 1838 de Raffaele Piria, un chimist italian care a profesat la Sorbona, in Paris. El a descompus salicilina si a obtinut o componenta aromatica pe care a transformat-o mai tarziu, prin diverse reactii chimice, in acid salicilic. Aceasta substanta trata cu succes durerile de cap, chiar si pe cele reumatice. Singura problema era, pe vremea aceea, efectul neplacut pe care il avea acidul salicilic asupra stomacului: probleme digestive, iritatii si diaree.

Metamorfoze

Chimistul francez Charles Frederic Gerhardt a realizat o serie de experimente si a gasit o metoda de a inlatura acest inconvenient. Astfel, in 1853, Gerhardt a neutralizat acidul salicilic si a ajuns la formula acidului acetilsalicilic. Desi a obtinut rezultate uimitoare in urma experimentelor sale, Gerhardt a abandonat produsul obtinut, neavand nici o intentie de a-l comercializa. In 1899, un alt chimist, de origine germana, Felix Hoffmann, care lucra pentru compania Bayer, a redescoperit formula lui Gerhardt. Acesta a preparat in laboratorul sau acid acetilsalicilic, pe care i l-a administrat tatalui sau, care avea dureri mari din cauza artritei. Pentru ca rezultatele obtinute au fost satisfacatoare, el a incercat sa ii convinga pe directorii companiei la care lucra sa comercializeze noul medicament-minune. Acestia au denumit acidul acetilsalicilic "Aspirin", nume care s-a format din "A", de la acetil, "spir", de la acidul spiric (un extract din frunze de salcie si dintr-o planta cu denumirea stiintifica Spiraea ulmaria, cunoscuta la noi sub numele de "barba caprei"), si "in", care in vremea aceea era o terminatie obisnuita pentru numele de medicamente. Aspirina a fost patentata de Bayer pe 6 martie 1889.