x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate Medicina japonezilor

Medicina japonezilor

07 Mar 2005   •   00:00

ISTORIA MEDICINEI

DANIELA SONTICA

SHIATSU. Japonezii au folosit inca din antichitate masajul shiatsu, preluat de la chinezi. Acest tip de masaj consta in presarea cu degetele, palmele sau coatele a punctelor de acupunctura.
Oameni cu un deosebit spirit pragmatic si foarte curiosi, japonezii au fost atrasi mai putin de speculatiile metafizice. In schimb, japonezii au fost adeptii cunoasterii naturii si dezvoltarii artei. Studiul medicinei a inceput in Japonia in secolul al V-lea, cand un medic coreean a deschis o scoala de medicina la Osaka. Prima facultate de medicina a luat fiinta o data cu universitatea fondata la Nara in 701. In aceasta perioada, tot ce au invatat japonezii in materie de medicina a fost de la chinezi si coreeni. Discipoli ai chinezilor, medicii din Tara Soarelui Rasare practicau acupunctura si ignipunctura (arderea unor plante uscate pe anumite regiuni ale corpului). In paralel, mai ales la sate, tratarea bolnavilor se facea dupa retete populare stravechi: albusul de ou contra arsurilor, frunzele de volbura contra intepaturilor de insecte, ceaiul de frunze de bambus folosite pentru calmarea durerilor de stomac, algele marine impotriva diabetului.

In jurul anului 900, un invatat japonez a descris intr-o lucrare stiintifica peste 1.000 de produse farmaceutice chineze, iar din 1284, timp de patru secole, cartea de baza in domeniu a fost "Dictionarul alfabetic al medicamentelor". In 1640, au fost expulzati toti europenii din Japonia si s-a interzis orice schimb cultural si comercial cu alte popoare in afara chinezilor si olandezilor. Timp de doua secole si jumatate, japonezii au fost izolati de restul lumii. A fost o perioada nefasta pentru stiinta japoneza si, implicit, si pentru medicina.

Influenta europenilor

O scurta perioada de relaxare intre 1688 si 1704 a facut insa ca unele lucrari europene de stiinta sa patrunda in Japonia prin intermediul olandezilor, dar si al misionarilor crestini portughezi. Ei au contribuit la construirea de spitale si leprozerii pe teritoriul Japoniei. Si tot misionarii portughezi au aclimatizat aici peste 3.000 de specii de plante medicinale.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, medicul Ono Ranzan publica tratatul "Introducere in medicina", in 48 de volume, in care prezinta varietatile, proprietatile si modul de intrebuintare a aproape 2.000 de medicamente. Apoi, dupa 1822, cand s-a fondat la Nagasaki o scoala medicala bazata pe experienta clinica adusa de catre savantul F. von Siebold, medicina japoneza a preluat tot mai mult din descoperirile in medicina ale europenilor.

REPERE
PENICILINA. 1928 este anul in care bacteriologul Alexander Fleming a descoperit penicilina. Cercetatorului i-au trebuit inca zece ani pentru a afla principiul activ al penicilinei. Pentru descoperirea sa, Fleming a fost rasplatit cu Premiul Nobel in 1948.

DESCOPERIRI. In 1905, Robert Koch (1843-1910), savant de origine germana, a primit Premiul Nobel pentru studiile sale de fiziologie. El a fondat bacteriologia medicala moderna, descoperind mai multe bacterii patogene, printre care bacilul tuberculozei pulmonare si pe cel care provoaca holera. A studiat si unele boli profesionale, una dintre acestea fiind saturnismul (intoxicarea cu plumb).

ASPIRINA. In 1832, chimistul Felix Hoffman a reusit sa sintetizeze acidul acetilsalicilic, aspirina. In 1899, aspirina era medicamentul cel mai cunoscut din lume, medicii folosind-o pana in 1920 doar in calmarea durerilor reumatismale. Abia apoi au descoperit virtutile sale in calmarea nevralgiilor si in starile febrile.

MUZEU. Mathieu Delpech, unul dintre fondatorii chirurgiei moderne, este cel care in 1801 a fondat Societatea de Medicina, Chirurgie si Farmacologie din Toulouse. Societatea are o bogata arhiva care constituie principalul material al Muzeului de Istorie a Medicinei ce functioneaza la Toulouse.

REFLEX. Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936) (foto) este savantul rus care a studiat activitatea sistemului nervos si a introdus termenul de reflex conditionat. Studiile sale au marcat fiziologia si psihologia experimentala. In 1901 a primit Premiul Nobel pentru medicina.

×
Subiecte în articol: medicina istoria medicinei