Mincinosii credibili

Adevarul - cel simplu si dezbracat de invelisul filozofic - se rezuma deseori la declaratia unei persoane fata de o intamplare traita. Asa ca, fiind "martor" la propria experienta, persoana care povesteste este detinatoarea adevarului, insa nu neaparat si emitatorul lui.

Fiind intr-o cautare deloc usoara a adevarului faptic (mai degraba a succesiunii faptelor /intamplarilor/imprejurarilor care au dus in final la o tragedie), te opresti si te gandesti uneori daca are vreun sens. Poti fi sigur ca dupa luptele si framantarile amarnice, ca dupa ce ti-ai sfasiat sufletul gandindu-te la cele mai groaznice posibilitati, insa sperand la cele usoare care cuprind o unda de miracol... poti fi sigur ca vei afla adevarul?

Poti fi sigur ca nu vei afla o distorsiune groteasca a lui, croita sa protejeze pielea celui implicat (a singurului, practic, care-l detine)? Iar daca spusele cu valoare de adevar nu reprezinta sub nici o forma realitatea, atunci nu e oare mai rau? Nu e mult mai rau sa crezi intr-o minciuna, sa incerci sa te impaci cu ea, sa traiesti cu ea... crezand ca ai aflat adevarul...? E mai mult decat rau... e grotesc!

Da, din nou fac referire la mine, la noi, la "cazul lui Vlad"..., in memoria lui...

Toate zilele si noptile care au trecut de cand el s-a dus au fost guvernate de intrebarile care nu au inca raspuns. Mi-am imaginat raspunsuri posibile si mai putin posibile... si m-am agatat intr-una de speranta aflarii adevarului. M-am gandit ca o data si-o data tot vom afla ce si cum s-a-ntamplat. Oare? Eu inca sper, dar tot nu pot sa nu ma-ntreb: oare? Si nu ma refer la raspunsul la intrebarea: "de ce?", Ci la intrebari mult mai simple: "de unde?", "cum?", "unde?", "cat?", "ce?". Raspunsul la "de ce?" implica o mare relativitate, pe cand celelalte sunt simple, la obiect, nu reflecta decat o desfasurare in timp si in fapt a faptelor... si pot fi reale - in concordanta cu adevarul.

Ca sa exemplific de unde aceasta angoasa: asasinul micutei Andreea Dodan a afirmat ca fetita a venit la el trimisa de mama ei dupa o tigara. Nimeni nu a pus la indoiala aceasta declaratie, pe motiv ca, daca a marturisit crima si a indicat locul unde o ascunsese pe fetita - omul e credibil. Cum devine un om atat de credibil, dupa ce sase luni a ascuns o oribila crima?! Dupa ce a mintit fara efort o multime de oameni, dupa ce a pacalit inclusiv testul Poligraph (detectorul de minciuni)!?

De la declaratia lui, cea credibila si aparent inofensiva, parintii au avut de suferit. Toti ne-am grabit sa o blamam pe mama ca si-a trimis copilul la criminal si ca nu a spus acest lucru atunci cand a sesizat disparitia copilei, atunci cand multa lume era pe camp la cautari. Desi parintii au insistat ulterior ca nu au trimis-o ei, pentru ca aveau atunci tigari in casa... nu prea au mai fost crezuti. Asa ca au ramas sa imparta vina mortii fetitei cu criminalul.

De ce atarna atat de greu in balanta cuvantul unui criminal, care s-a dovedit a fi mincinos in repetate randuri?

In cazul mortii Larisei, din Iasi, adevarul este stiut doar de asasin. Daca l-a spus sau nu... sunt doar incertitudini - o corvoada in plus cu care trebuie sa traiasca parintii fetitei.

A inceput sa-mi fie frica de aflarea unui astfel de "adevar", mai ales ca din experienta stiu ca nu neaparat adevarul se urmareste. Sunt mai importante unele zvonuri ori pareri ale unora sau altora care, intamplator, conduc o ancheta. Si daca acestea sunt confundate cu adevarul, finalul poate fi unul tragic - in cazul nostru - negasirea la timp a copilului.

O caracteristica ciudata a "adevarului" zilelor noastre este ca se schimba in fiecare zi. Asa ca la fiecare doua-trei zile auzim minciuni spuse ca adevaruri si "adevaruri" devenite minciuni.

Si s-a ajuns pana acolo incat nu mai putem deosebi adevarul de minciuna si pe omul sincer de cel mincinos.

Nu-mi este frica sa infrunt adevarul, insa imi este foarte frica sa nu "aflu" o minciuna...! O caracteristica ciudata a "adevarului" zilelor noastre este ca se schimba in fiecare zi. Asa ca la fiecare doua-trei zil auzim minciuni spuse ca adevaruri si "adevaruri" devenite minciuni