Nu cumva am disfagie?!

Inghitirea sau deglutitia este un proces complex, care se desfasoara in mai multe etape si presupune activitatea coordonata a 25 de perechi de muschi si 5 nervi. Disfagia este inghitirea cu dificultate, cu efort a hranei. Ea nu trebuie confundata cu senzatia de ,,nod in gat', destul de frecvent intalnita, legata mai ales de stres sau emotii, in care bolnavul simte o masa, un obstacol in gat, situatie care nu este legata de inghitire, ci apare si in afara acesteia.

Disfagia nu inseamna neaparat durere la inghitire, desi este uneori insotita de aceasta. De multe ori disfagia se instaleaza lent, de aceea bolnavii nu realizeaza fenomenul sau se obisnuiesc cu el, incercand cumva sa il compenseze. Studiile arata ca mai mult de jumatate dintre bolnavi nu cauta ajutor medical, lucru cu consecinte grave asupra sanatatii. Si asta nu numai pentru ca disfagia ar putea fi efectul unei afectiuni severe (cum este cancerul), dar indiferent de cauza ei, daca e persistenta, poate duce la evitarea hranirii si astfel la deshidratare si scadere in greutate, la lipsirea organismului de importanti nutrienti. In plus, exista si pericolul aspiratiei, adica trecerii alimentelor in caile respiratorii si blocarea acestora sau producerea de infectii locale.

Disfagia este un simptom destul de des intalnit, care poate fi produs de afectiuni grave sau unele banale. Aproape jumatate dintre varstici prezinta disfagie, musculatura esofagului fiind afectata in procesul de imbatranire. Ea poate fi ocazionala sau permanenta, se poate instala brusc sau progresa lent in luni sau ani de zile, poate fi doar pentru solide sau pentru solide si lichide. In fine, poate fi descrisa ca un fenomen izolat sau poate fi insotita de alte simptome: durere sau presiune toracica, refularea mancarii pe gura sau nas, tuse sau sufocare in timpul hranirii, ragusala, salivatie abundenta etc.

Cauzele pot fi situate la nivelul esofagului: acalazia (boala in care inelul muscular din partea inferioara a esofagului nu se relaxeaza si astfel nu lasa sa treaca hrana in stomac), spasmul esofagian difuz (in care apar contractii multiple, puternice, necoordonate ale musculaturii esofagiene), diverticul esofagian (un,, sac' sau ,,punga' care apare in peretele esofagian), tumori maligne (in cazul acesta disfagia progreseaza rapid si este insotita de marcata scadere in greutate), esofagite (inflamatia esofagului care poate fi infectioasa, chimica sau alergica), boala de reflux gastro-esofagian (trecerea continutului acid al stomacului in esofag, cu afectarea mucoasei sensibile a acestuia), prezenta de corpi straini (mai ales la copii sau batrani) etc. Alteori, disfagia se poate instala in urma unei afectiuni generale: dupa un accident vascular cerebral, in diferite maladii neurologice (scleroza multipla, miastenia gravis, boala Parkinson, boala Alzheimer, distrofie neuro-musculara, neuropatia din alcoolism sau diabetul zaharat etc.), sclerodermie (boala in care tesuturile functionale sunt inlocuite cu tesut fibros), traumatisme ale creierului si maduvei, cancer sau infectii ale faringelui sau cavitatii bucale, o tiroida marita de volum etc.

Diagnosticul nu este intotdeauna usor de facut. Sunt necesare mai multe examene de specialitate (gastro-enterologie, ORL, neurologie, chirurgie) si diverse investigatii: radiografie esofagiana cu bariu, examen endoscopic (se introduce un tub flexibil prin cavitatea bucala si faringe in esofag. Tubul este dotat cu sursa de lumina si permite observarea interiorul esofagului si, daca e nevoie recoltarea unui fragment de tesut pentru analiza, manometria esofagiana (se introduce un tub in esofag, tub care este conectat de un computer, care masoara presiunea in timpul contractiilor esofagiene). O alta nvestigatie este videofluoroscopia, in care pacientul inghite lichide sau alimente amestecate cu bariu, timp in care se fac mai multe radiografii, pentru a se studia procesul de inghitire.