O mana catre Cer, una catre Oameni

AJUTOR - O speranta de viata care valoreaza zeci de mii de euro Ana si Liviu Ungureanu erau, pana mai ieri, doi tineri fericiti. S-au casatorit. Si-au luat o casa a lor. Ce-si mai puteau dori? Un copil, poate doi... Dar boala s-a strecurat, ca un cosmar, in viata lor, faramitandu-le fericirea. Au ramas impreuna si se iubesc clipa de clipa. Ca si cand ar fi ultimele...

AMINTIRE. La sfarsitul lunii noiembrie 2004 a avut loc nunta. Atunci, Liviu si Ana au uitat de boala, dansand pana in zori

"In noiembrie am crezut ca se va sfarsi totul. Cand l-am vazut cu burta atat de umflata, cu pielea intinsa peste masura, am zis "Gata, s-a terminat! Daca il intepai cu un ac, pleznea"". Sunt vorbele Anei Ungureanu. Ar fi vrut sa nu le fi rostit niciodata. Insa ea si sotul ei Liviu traiesc acum o drama cumplita. Viata lui este macinata de una dintre cele mai rare boli ale ficatului: tromboza a venelor suprahepatice. Sangele nu mai circula normal prin aceste vene, iar activitatea ficatului este impiedicata, formandu-se in permanenta un lichid (ascita) care se acumuleaza in abdomen si preseaza toate organele interne.

PE DRUMURI... E de-ajuns sa o privesti pe Ana, cum isi framanta mainile, ca sa-ti dai seama cat de mult isi iubeste sotul. Acum trei ani, din cauza unor dureri de stomac tot mai insuportabile, Liviu a mers la Spitalul Universitar pentru "a face niste analize obisnuite", gandea el. Doua saptamani a stat cu sufletul la gura pentru a afla diagnosticul. Fara sa-i spuna vreun rezultat, doctorii l-au trimis la Coltea, apoi la spitalul Victor Babes, iar de-acolo la Fundeni. Mergea parca pe un drum care nu ducea nicaieri. Intr-un final, medicii i-au zis, sec, sa se duca acasa. Si... sa-si astepte sfarsitul. Caci nu-i puteau pune vreun diagnostic. Doar se minunau in fata bolii, pe care n-o mai intalnisera niciodata.

"MANA LUI DUMNEZEU". Fara tratament, barbatul nu se mai tinea pe picioare, se tara pe holurile spitalelor, cu burta umflata, palid, fara ca cineva sa-l mai bage in seama. Intr-o zi, insa, un medic-profesor universitar a hotarat sa-i faca o extractie de lichid, operatiune considerasera extrem de riscanta. "Viata sotului meu era oricum aproape scursa", spune Ana. Liviu o completeaza: "A fost mana lui Dumnezeu. S-a hotarat sa se faca o ecografie ca sa se vada mai bine vasele de sange. Am intrat pe mana sefului de sectie. A fost singurul care si-a dat seama care mi-e boala. De-atunci, mi-au facut intravenoase, care sa-mi dilueze sangele si sa-mi deblocheze venele. A mers o vreme, apoi organismul a devenit imun la tratament. Acum asteptam. Neputinciosi. Am aflat ca sunt cateva clinici din Germania unde se poate realiza operatia. Costurile acestei interventii sunt insa foarte ridicate, in jur de 40.000 de euro. Iar noi suntem doi amarati."

SEMNE DE OMENIE. Cu credinta se roaga la Dumnezeu si la oameni, apeland la generozitatea si puterea lor. "In urma unei emisiuni TV, la care am fost invitati, a zbarnait toata ziua telefonul. A fost minunat. Atunci am simtit sufletul cald al oamenilor. Din cauza greutatilor, incepusem sa cred ca sunt niste egoisti. M-am inselat", povesteste Ana, cu recunostinta in voce si in priviri. A fost impresionata de hotararea unei eleve de a-si dona lunar alocatia sau de dorinta unui cuplu, care i-a rugat sa le boteze copiii. Toate i-au dat putere Anei. Si au facut-o sa creada din nou in minunile facute de... oameni. De aceea, cu inima stransa de emotii, "caci e prima data cand cerem ceva cuiva", Ana si Liviu intind mainile catre ajutor. Le trebuie cam 40.000 de brate care sa-i cuprinda si sa-i vindece de neputinta. Cei care vor sa-i ajute pot face donatii la BCR sucursala Balta Alba (adresa bancii: Bd. N Grigorescu, nr. 31, bl N21, Sector 3, Bucuresti), in numerele de cont deschise deschis pe numele Liviu Ungureanu:

lei: RO30RNCB5037459000163501;

euro: RO52RNCB5037000029570002.

Puteti obtine mai multe informatii despre acest caz sunandu-i chiar pe Ana si Liviu, la: 0745.680.783

PENTRU TOTDEAUNA

Liviu are 29 de ani. In adolescenta a facut parte din ansamblul de dansuri populare "Miorita" Vrancea. De la 1 februarie s-a pensionat. In asteptarea pensiei sale infime, singurul venit este salariul sotiei, din care acum platesc retele casei. Au o masa, un pat si un aragaz second hand. "Dar nu astea conteaza. Ci sanatatea. Vom iesi vreodata din tristetea asta?", se intreaba Ana, cu tremur in glas. Sunt impreuna de mai bine de 8 ani. Daca in trecut urcau muntii si dansau pana la epuizare, acum, doar cativa pasi trebuie sa faca Liviu, ca sa se pice de oboseala. "Este un luptator, iar eu lupt, caci el este tot ceea ce am". Zambeste trist, in coltul gurii, vrand sa para curajoasa. Dar lacrimile ii tradeaza inima, iar lumea ei se prabuseste, incet-incet...