x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate O posibilă victorie!

O posibilă victorie!

de Magda Colgiu    |    11 Ian 2011   •   15:32

Reabilitarea secţiilor de oncologie şi ale celor de anestezie terapie-intensivă. Introducerea cardului de sănătate. Rezidenţiat descentralizat. Programe noi care au ca scop reducerea incidenţei cancerului şi fertilizarea in vitro. Comasarea sau desfiin­ţa­rea unor unităţi sanitare. Iată în doze şoc ce îşi propune ministrul Cseke pentru 2011. Sunt propuneri bune. Sunt şi ceva bani alocaţi pentru materializarea acestor propuneri. Ceea ce îi dorim domnului mi­nistru. Dar de departe problemele anului  sunt spitalul, medicul şi pacientul. Sunt marii suferinzi incurabili. Aproape 200 de spitale vor fi desfiinţate. Diagnosticul dat de la cel mai înalt nivel este implacabil: sunt spitale doar cu numele, în realitate sunt nişte biete dispensare "cu consumuri mult mai mari". E adevărul gol-goluţ. Doar că spre aceste biete dispensare s-au îndreptat foarte mulţi bolnavi. Şi unii dintre ei, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu cel al unor medici dăruiţi, chiar s-au vindecat. Din al doilea semestru, când se preconi­zează înjumă­tăţirea numărului spitalelor, se vor observa o creştere a presiunii pe spitalele supravieţuitoare şi o scădere a posibilităţii de asigurare a asistenţei medicale chiar în localităţile de domiciliu. Ar trebui introduse trenuri speciale pentru a facilita ajungerea, în timp util, a pacienţilor la destinaţie: centrele universitare unde vor funcţiona spitale de clasa întâi, cu dotări şi cu medici pe măsură. Desfiin­ţarea spitalelor rezolvă doar aparent pro­blema deficitului de cadre medicale. Deoa­rece exodul, acceptat deja cu resemnare de autorităţi, va continua şi cu excepţii din ce în ce mai rare, cei buni vor ceda tentaţiei de a munci pe bani adevăraţi în alte ţări. Dar "să gândim pozitiv" şi dacă ministrul Cseke reuşeşte, în acest an, să pună pe picioare  secţiile de oncologie şi ATI, unde suferinţa n-are grad de comparaţie, este o imensă victorie.

×