O vară în trei picioare - ciudăţenii legislative

Prima bizarerie: o declaraţie prin care mi-am asumat consemnarea la domiciliu. Concediul medical nu ţi se dă fără ea. Eşti strâns cu uşa. Şi dacă te prinde controlul când nu eşti acasă, ţi se ia concediul medical. Pe lângă că pare uşor... absurd, e şi împotriva sănătăţii înseşi să obligi o persoană care are deja o parte a corpului imobilizată să şi le imobilizeze, voluntar, şi pe celelalte. După cum au constatat mulţi pacienţi pe pielea lor, dar şi cercetători - pe pielea altora, "funcţia creează organul". Dacă funcţia este suprimată, organul se "usucă". Bun, nu pot merge pe două picioare, dar pot să mă târâi în cârje - folosesc restul corpului care altfel are tendinţa de a anchiloza. Că plimbarea dintr-un colţ în altul al apartamentului n-are nici o miză. De la începerea recuperării aveam voie să ies, dar cu documente justificative. Poate e un secret încă pentru cei care-au emis această nor­mă, atât de generală, dar miş­carea înseamnă recuperare. Mers, înot... Şi, din păcate, la plajă, de exemplu, nu-ţi dă nimeni nici un document. Măsura e cel puţin stra­nie într-un astfel de caz şi probabil în multe altele pe care, din fericire, nu le-am testat şi, evident, nici ei - emitenţii. În afară de asta, nu mi s-ar fi atrofiat doar toată mus­culatura, ci şi psihicul. Drept urmare am sărit peste limite şi-am ţopăit cu cârjele prin nisip de-a lun­gul Vămii (nu puteam rata Folk You!) şi de-a latul, de făcusem bă­şici în palme, vânătăi la subţiori şi febră musculară peste tot. Dar prefer un disconfort fizic unuia psihic. Pe final de concediu, alta! Ce­tăţeanul, pe care statul îl pusese să dea cu subsemnatul că nu va părăsi graniţele apartamentului în timpul efec­tuării concediului medical, era pus, tot de stat, să por­­nească întins (şontâc, şontâc) spre cozi pentru depunerea de­cla­ra­ţiilor: şomaj, pensie şi sănătate (!) aferente veniturilor din drepturi de autor. Şi uite aşa te forţează statul să încalci legea (nu contează că-i proastă, e vorba despre princi­piu)! Dac-aş fi stat în casă până atunci, să putrezesc în litera şi spi­ri­tul ei, probabil mi-aş fi rupt şi celălalt picior pe scările instituţiilor.

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament