Olteanca cu sufletu-n palma

A adus cu ea nu numai cantec romanesc, ci si aer romanesc, fota si ie de-acasa si le-a mai ostoit romanilor plecati de mult aleanul de casa batraneasca si pamantul pe care au facut primii pasi de pui de om. La sfarsitul turneului din America s-a protapit ghinionul in fata Mariei Dragomiroiu si a pierdut avionul. A plans nitel de ciuda. "Eu simt asa o fierbinteala la suflet dupa 10 zile de cand incep turneele din strainatate, ma frige dorul de-acasa." Maria Dragomiroiu. O artista care iese in fata publicului cu inima-n palma. "Chiar atunci cand oamenii sunt mai sfiosi in sala, caut sa ma simta de-a lor si cat ai clipi ii vezi cum vin cu inimile spre tine. Nu m-am dat inapoi sa cant si in restaurante si la nunti sau botezuri, fiindca asa le aduci bucurie oamenilor. Eu nu pot fi rece, calculata, sufletul meu se duce spre public de la primul cantec. Si cantecele noastre sunt cantece calde, de suflet, frumusetea melodiei se impleteste cu sensibilitatea versurilor. Tocmai de aceea folclorul n-o sa piara niciodata, folclorul e suflet romanesc si sufletul poporului asta frumos n-are cum disparea." Maria Dragomiroiu, olteanca cu suflet cat casa si talent cu duiumul, a fost incurajata in cariera si de nasa copiilor ei, marea voce Ileana Sararoiu. "Nu te rusina de cantatul in restaurant, aia e proba de foc, sa-i faci pe meseni sa uite de sarmalute si sa fredoneze cu tine. Arta e de valoare daca o faci cu inima, indiferent daca publicul sta la mese sau in fotoliile unei sali pretentioase." Daruind mereu suflet, Maria Dragomiroiu are nevoie si sa-si reincalzeasca sufletul. "Simt nevoia sa dau o fuga la mine in satul din Valcea, mai deretic prin casa parinteasca, mai fac curat in tinda si ingrijesc ograda. Nu radeti de mine, dar dupa ce matur frunzele din pridvor ma simt mai viteaza. In casa parinteasca pluteste sufletul mamei, Dumnezeu s-o odihneasca! A fost cea care m-a sustinut si incurajat, cand aveam o tristete sau indoiala o sunam la telefon si, auzindu-i glasul, inviau in mine pofta de viata, cheful de cantec. Multe dintre versurile cantecelor mele pornesc de la cantarile mamei. Imi plimbam fetita in carucior pe strazile Bucurestiului si, privind luna plina, mi-am adus aminte cum ne dadea mamica un banut si ne cauta s-avem sanatate si sa-nvatam carte. Asa am compus unul dintre cele mai frumoase cantece ale mele."

Maria Dragomiroiu e o mandra cu par frumos si lung de un metru. "Imi strang parul in coc cand ma duc la piata, dar acolo maicutele venite de la tara ma roaga sa-l despletesc ca sa-l atinga si ele, imi ofera apoi cate o conopida, cate o salata, o mana de prune ca sa am o amintire de la ele."