Părinți după vârsta de 30 de ani. Care sunt riscurile?

Vârsta la care româncele aleg să devină mame a crescut în ultimele două decenii și jumătate cu aproximativ 5 ani, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică. Dacă în anul 1990, vârsta medie la care o femeie năştea primul copil era 22 de ani, acum ea a urcat până la 27 de ani. În mediul urban, media este de 28 de ani, potrivit datelor naționale şi chiar puţin peste 29 de ani în Bucureşti, potrivit unei clinici private de profil din Capitală.

Acest lucru se datorează stilului de viață mult mai alert, dar și schimbărilor survenite în societatea românească a ultimilor 25 de ani. Multe femei aleg să își securizeze financiar viitorul și abia după aceea se gândesc la o familie și un copil. O atitudine riscantă, potrivit specialiștilor în domeniul fertilității, pentru că amânarea momentului concepției aduce cu sine și posibile probleme.

„Trebuie să ţină cont de curbele de fertilitate pe care le are femeia, dar şi de predispoziţia la infertilitate a bărbatului. Perioada optimă, biologic vorbind, este cuprinsă între 20 şi 35 de ani. Eu aş recomanda chiar până la 30, 32 de ani. Peste această vârstă, intervin o serie de argumente contra, dar şi de riscuri pentru mamă şi copil.  În cel mai simplu mod spus, după 35 de ani şansele încep să scadă, iar după 40 de ani, se prăbuşesc dramatic”, crede dr. Chadi Muheidli, medic obstetrică-ginecologie, specialist în reproducere umană asistată.

Situaţia este similară şi în cazul bărbaţilor care aleg să devină taţi. Dacă în 1990, cei mai mulţi bărbaţi care deveneau tată pentru prima dată aveau între 25 şi 29 de ani (circa 100.000), acum categoria de vârstă cu cel mai mare număr de taţi la primul copil este 30-34 de ani, respectiv 57.000.

Opțiunea de a naște la o vârstă mai înaintată poate avea urmări și în plan psihic, în ceea ce privește comunicarea dintre părinți și copii, sunt de părere psihologii.

„Creşterea unui copil este cea mai importantă şi grea responsabilitate. La prima vedere, pare un lucru bun să naşti un copil după 35 de ani, pentru că, teoretic, atunci ai maturitatea necesară. Totuşi, trebuie să ne gândim că timpul trece, iar în adolescenţa sa, tu vei fi trecut de 45-50 de ani, iar fractura între generaţii este inevitabilă. Ce facem atunci când copilul nostru va fi student, iar noi pensionari sau aproape de pensie?”, se întreabă Ioana Tănase, psiholog clinician.