Primăvara şi vara lui Mihai Voiculescu

Diabetul şi bolile ficatului s-au conturat demult ca unele dintre cele mai periculoase ameninţări la adresa umanităţii. Felul in care s-a petrecut din viaţă Adrian Pintea, actorul de la Cluj, este revelator.

Diabetul şi bolile ficatului s-au conturat demult ca unele dintre cele mai periculoase ameninţări la adresa umanităţii. Felul in care s-a petrecut din viaţă Adrian Pintea, actorul de la Cluj, este revelator. Nici contaminarea celor peste 100% de copii dintr-o tabără de la Costineşti cu virusuri cu acţiune distinctă nu este departe de cele două boli pe care le-am numit. Nu intămplător, in intreaga lume, echipe de medici intreprind cercetări pentru stoparea acestui flagel sau cel puţin pentru frănarea expansiunii lui numerice. Pentru că statisticile şi pe plan mondial, şi pe plan naţional sunt ingrijorătoare. La acest efort s-au alăturat şi medici romăni, care in primăvara şi vara acestui an au participat la numeroase reuniuni internaţionale in care tocmai acest subiect a fost dezbătut. Cu acest prilej, medicii romăni au primit şi au impărtăşit experienţă, cercetările lor fiind de acum apreciate pe plan internaţional.

Reuniuni internaţionale

Aceste reuniuni s-au desfăşurat in Romănia, Germania, Spania şi altele, pănă in indepărtata Japonie. Sufletul participărilor romăneşti la aceste reuniuni a fost profesorul doctor Mihai Voiculescu, şeful Centrului de Medicină Internă - Nefrologie din cadrul Institutului Clinic Fundeni, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, preşedinte al Asociaţiei Romăne pentru Studiul Ficatului, preşedinte al Asociaţiei Romăne pentru Studiul Bolilor Renale Ereditare şi preşedinte al Asociaţiei Romăne pentru Nefrologie şi Acces Vascular.

Eficientizare

La reuniunile amintite mai sus, uneori cu prioritate, s-a discutat despre reţeaua de cercetare multidisciplinară pentru eficientizarea procesului de dializă renală prin monitorizarea cu un sistem informatic complex, despre actualităţi in diagnosticul şi tratamentul nefropatiei, despre mecanisme celulare şi moleculare implicate in fibroza tubulo-interstiţială şi stabilizarea sa in nefrite cronice, despre optimizarea accesului vascular permanent pentru hemodializă in vederea prevenirii disfuncţiei fistului şi grefei arteriovenoase şi despre multe altele. Ce s-a obţinut nu este peste aşteptări, dar conturează şi legitimează pe plan internaţional o viziune romănească specifică asupra pachetului de boli evocate. Şi este, după părerea noastră, destul.