Firul telefonului s-a înroşit. Receptorul frige, sună telefonul fără să se odihnească. Convorbirile zilnice, multe la număr, cu românii mei. Sunt un fel de paratrăsnet prin care se scurg necazurile atât de multe şi diverse ale oamenilor care îmi cer o bucăţică de ajutor şi mă străduiesc să urnesc din loc măcar un centimetru stările lor înţepenite sau strâmbe.
Pe profesoara pensionară Rodica Basalic din Tecuci am ajutat-o să-şi alunge nişte bubiţe de pe limbă. Sfătoasă şi cu grai dulce moldovenesc îmi spune că a avut de suferit şi ea şi familia ei fiindcă aveau sânge de moşieri. Istoria neamului ei merită cel puţin o nuvelă. Un văr primar, profesorul Strat, a fost decanul facultăţii din Iaşi. Renumitul medic Strat avea un frate care a fost ministru de Externe în perioada interbelică. Ministrul de Externe Strat, neam cu profesoara Basalic, a cunoscut o franţuzoaică, amor mare, a luat-o de nevastă şi au locuit în Bucureşti.
Când România a fost vizitată acum 10 ani de preşedintele Franţei, Jacques Chirac, acesta s-a dus acasă la o bucureşteancă să o îmbrăţişeze fiindcă era mătuşa lui. Ei bine, mătuşa preşedintelui Jacques Chirac era franţuzoaica cu care se căsătorise verişorul profesoarei pensionare Rodica Basalic din Tecuci.
Pompierul din Alexandria mi-a cerut ajutorul unui medic fiindcă are arsuri. Pompierul are arsuri pe piept, că o porneşte mâncarea pe contrasens, prin reflux gastroesofagian, şi hidrantul din tulumba de pompieri nu stinge arsurile pompierului. Medicii de tub digestiv la care i l-am trimis pe pompier i-au potolit flăcările din piept. România la telefon!