Cu mii de ani in urma, oamenii suflau sageti cu varf otravit prin tuburi subtiri de lemn. Se poate spune ca acesta a fost unul dintre primele instrumente prin care se putea inocula o substanta in organism. Dar prima seringa, asa cum o cunoastem noi astazi, a aparut mult mai tarziu, la jumatatea secolului al XIX-lea. Modele rudimentare de seringa au aparut inca din secolul al XVI-lea, dar istoria medicinei crediteaza doi doctori pentru marea descoperire, facuta in 1853: francezul Charles Gabriel Pavaz si scotianul Alexander Wood. Cei doi au intrebuintat seringa vreme indelungata pentru injectarea de morfina. Pornind de la marea descoperire a celor doi medici, alti oameni de stiinta au incercat de-a lungul timpului sa creeze noi modele de seringi, mai eficiente, mai sigure si cu o intrebuintare larga. Alexander Wood si-a perfectionat inventia cativa ani mai tarziu prin adaugarea unei scale gradate pe tubul metalic si prin inlocuirea primului ac cu unul mai fin. Microbiologul american Benjamin A. Rubin a mers mai departe, inventand prima seringa pentru vaccinuri, cu un ac mult mai fin. Inventia lui Rubin a fost de un real ajutor in campaniile de vaccinare contra variolei, desfasurate in intreaga lume.
STICLA SI PLASTIC
In 1897, americanii Maxwell W. Becton si Fairleigh S. Dickinson, detinatorii unei firme de echipament medical, au pus in vanzare prima seringa din sticla, care putea fi sterilizata de aproape 20 de ori inainte de a se sparge. Acul era si el sterilizat, periodic ascutit si reutilizat. Dar cel mai mare dezavantaj al vechilor seringi era riscul de raspandire a unor infectii, atunci cand erau incorect sterilizate. Din aceste considerente a fost inventata seringa de plastic, de unica folosinta. De teama ca ea ar putea fi sterilizata si reutilizata, fabricantii de astfel de seringi au folosit un plastic ce nu rezista la fierbere. Alternativa moderna la vechea seringa este un dispozitiv care arata ca un plasture si care are incorporate aproape 400 de ace microscopice. Noua metoda de injectare, aflata inca in stadiu de experiment, este nedureroasa si permite introducerea in organism a oricarui tip de substanta.
| ||
|