Statuia care scuipa

Statuile trebuie sa le privesti de la departare, sa le vezi maiestuoase, profilate pe fundal de cer implinindu-si misiunea de a aduce grandoare de personalitate intre oamenii de pe zebra. O statuie privita de la distanta inseamna simbol si marmura, inseamna pilda si geniu tainic. Nu e bine sa te apropii prea mult de statui, caci incepi sa observi cate o crapatura, iar pe crestetul eroului in marmura, de unde au scanteiat idei, vezi stampila banalitatii prin cate un gainat de pasare. Fotbalul este varianta moderna a vesnicului aplicabil dicton paine si circ. In lumea moderna, celebra zicere suna paine si fotbal. E ceea ce trebuie dat din belsug multimilor. Firesc, fotbalul a incolonat si regi, dar primul rege care va ramane ca deschizator de drum in selecta galerie a celebritatilor cu crampoane ramane Pele. Pele si acum este perceput ca perfectiune in ale fotbalului. Pase geniale, sprinturi ametitoare, fente care-i buimaceau nu numai pe adversari, dar ii lasau cu gura cascata si pe coechipieri, goluri de mare virtuozitate, cam asta insemna Pele. Dar asa cum am aratat mai sus, statuia lui Pele si ea trebuie privita de la o oarecare distanta. Pentru ca, daca te apropii prea mult de statuia lui Pele, ai surprize cum a avut Lita Dumitru la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic. Lita Dumitru era un pusti, un fotbalist de numai 18 ani in 1970, cand Romania se calificase la turneul final al mondialului mexican. Plin de talent si cu profil de fotbalist complet, Lita Dumitru fusese inclus in lotul nationalei Romaniei cu toata varsta lui frageda. In grupa unde ne aruncasera sortii aveam de dat ochii si cu celebra Brazilie, campioana mondiala. Si a venit meciul cu celebritatile braziliene. In repriza a doua a fost introdus in teren si pustiul de numai 18 ani, Lita Dumitru. Mijlocasul aproape inca adolescent a primit misiunea de la antrenorul Angelo Niculescu sa-l marcheze pe Pele, sa-i fie santinela si sa-l supravegheze impiedicandu-l sa-si faca numarul. Povesteste cu savoare Lita Dumitru: "Cand am auzit ca trebuie sa fiu umbra regelui Pele mi s-au inmuiat picioarele. Cum sa-l stopez eu pe regele fotbalului? Numai ca, pe teren, regele s-a dovedit ca nu prea era rege. Ma-njurat tot timpul, m-a scuipat, imi striga mereu ca sunt fiu de curva, iar la un anumit moment, la un corner in careul nostru, s-a aplecat spre gazonul inmuiat de ploaie, a luat o mana de noroi si mi l-a aruncat in ochi. Si a mai facut circ, tavalindu-se de cateva ori, pasamite de durere, cand intrasem mai decis sa-i opresc sprintul. Aveau brazilienii doi maseuri cu ceafa de bivoli care alergau innebuniti cu galeti cu apa si-l udau pe Pele, care facea teatru zvarcolindu-se din nimic. Si daca am vazut eu toata scamatoria asta, apoi am zis sa-i dau motive sa se tavaleasca pe jos, si i-am tras cateva cotonoage la tarloaie regelui de nu s-a vazut". Bine era daca Lita Dumitru ar fi ramas cu imaginea regelui Pele doar de la televizor. De altfel, Lita Dumitru l-a admirat extraordinar pe atacantul olandez Cruiff. "A jucat impotriva noastra, a stelistilor, pe stadionul din Ghencea, atunci cand el facea parte din celebra formatie a Barcelonei. Demara ca o racheta cosmica, nu puteai sa te tii dupa ea. Dribla extraordinar in regim de viteza si avea ruperi de ritm cand banuiai cel mai putin. Plus ca era mintea limpede a intregii echipe. Era iubit si admirat de intreaga echipa a Barcelonei. Asa se face ca, dupa terminarea meciului, toata delegatia Barcelonei l-a asteptat pe Cruiff o jumatate de ora, fiindca acesta ramasese singur in vestiar. Si stiti cum s-a recules dupa meci Cruiff, singur in vestiar? A fumat tacticos vreo zece tigari."