Sub "protectia" Militiei

Am o prietena care mi-a facut o marturisire si mi-a spus sa scriu despre asta - ca poate fi data exemplu negativ, ca vrea ca lumea sa inteleaga care au fost greselile ei si sa nu se mai repete sau, macar, sa se incerce evitarea acestora.
Am o prietena care mi-a facut o marturisire si mi-a spus sa scriu despre asta - ca poate fi data exemplu negativ, ca vrea ca lumea sa inteleaga care au fost greselile ei si sa nu se mai repete sau, macar, sa se incerce evitarea acestora.

Era vara. Implinise 14 ani de curand si, de cateva zile avea si buletin. Bineinteles ca nu-l purta la ea cand mergea la plaja, iar acum tocmai asta facea. Era in tramvai cu intentia de a ajunge pe malul marii. Mai avea ceva de mers - urma sa schimbe tramvaiul cu un troleu. Insa - prima greseala - a urcat in tramvai fara bilet. Nu vreau sa tin lectii de educatie civica dar acest amanunt a declansat un episod traumatizant din viata ei si nici acum - dupa aproape 20 de ani - nu se poate gandi la el fara dezgust sau fara sa simta teama care i-a paralizat atunci toate bunele decizii.

Bineinteles ca a fost prinsa de doua cucoane corpolente cu voce ascutita si apucaturi de mahala (stie toata lumea care era prototipul controlorilor ITC pe vremuri) care au intrebat-o de buletin, apoi i-au smuls din mana geanta de plaja si au tarat-o pana la sectie. S-a lasat dusa... mai ales pentru ca avea in cos o carte la care tinea foarte mult. Nu putea renunta la acea carte pentru o amenda de 75 de lei, dar, daca ar fi stiut ce umilinte o asteapta... Au ajuns la sectie si si-a lasat toate datele - corecte - pentru a i se face procesul-verbal si Dumnezeu mai stie ce. Credea ea ca toate acestea ii vor fi trimise acasa si ca atunci va plati amenda. Da’ de unde! Dupa ce s-au completat toate hartiile acelea nefolositoare, un militian burduhanos insfaca romanul si ii spuse raspicat ca o urmeaza pana acasa sa-i plateasca amenda. Sa mai spuna cineva ca Militia nu-si facea datoria! Erau inclusiv recuperatori! Nu-i venea sa-si creada urechilor: cum sa se duca pana acasa cu Militia dupa ea? Dar, cum alta sansa nu avea, s-a urcat inapoi in tramvai. Oamenii se uitau la ei curiosi: ce fel de fata merge cu escorta dupa ea? A ajuns in fata scarii unde cativa vecini erau adunati la taifas si i-au aruncat priviri suspicioase cand au vazut-o cu astfel de codita. Militianul era foarte nonsalant si mandru ca pusese mana pe un infractor, ca urma sa rezolve un caz. Insa ea tremura ca varga de rusine si de frica. Au ajuns si in fata usii apartamentului. Militianul a intrebat-o daca parintii ii sunt acasa, ea i-a raspuns ca nu - erau la serviciu. Atunci el a intrat in casa fara nici un drept, fara rusine, cu insolenta unui barbat frustrat ascuns sub haine impunatoare de teama. Asta a fost a doua ei greseala. Nu avea voie sa primeasca in casa nici un strain, nici baieti, daramite barbati... indiferent de hainele pe care le purtau. Ar fi trebuit sa-l tina cu tarie la usa. Credea ca i se va termina calvarul curand, asa ca s-a dus glont in camera in care avea o suta de lei, i-a dat banii si a incercat sa-l dea afara. El i-a bagat in buzunar fara sa se sinchiseasca si brusc a luat-o in brate si a inceput sa-si plimbe mainile indecente pe corpul ei, si-a lipit si gura de fata ei.... Ea s-a zbatut, a incercat sa se smulga din clestele acela odios insa era complet neputincioasa, neajutorata, cuprinsa de spaima... Intr-un final militianul i-a dat drumul, i-a atras atentia sa tina sub tacere aceasta intamplare, i-a taiat amenda si a sfatuit-o sa o arunce la WC si nu cumva sa le povestesca parintilor. Si, in sfarsit, a plecat multumit. A treia ei greseala este ca nu le-a spus parintilor... de teama, de rusine... sentimente amestecate care nu-si aveau rostul. Se simtea usurata ca a scapat neviolata...!

Ma gandesc ca acest militian ulterior a ajuns in Politie. Acum probabil ca a iesit - nu de mult - la pensie (avea atunci in jur de 40 de ani). Oricum nu l-ar mai recunoaste. O fi continuat sa rezolve astfel de cazuri intr-o astfel de maniera? Probabil o fi fost si avansat la un moment dat. Acum nu mai conteaza, poate daca spunea atunci ceva, ar fi fost un militian infractor mai putin. Dar nu a spus. In schimb nu a mai urcat niciodata intr-un mijloc de transport in comun fara bilet, iar cand vede astfel de haine... nu ii inspira decat neincredere si inca se mai cutremura.

Mi-a spus ca va incerca din rasputeri sa fie prietena copiilor ei, sa nu le fie niciodata frica de ea, ca o sa-i invete sa ia deciziile corecte la momentul potrivit. Sa nu se lase influentati de hainele pe care le poarta unii, pentru ca nu haina il face pe om... Sa nu le fie frica sa se opuna atunci cand se actioneza psihic asupra lor, cand cel care vrea sa obtina ceva se foloseste de pozitia pe care o are. Si mai ales... sa nu uite niciodata ca autoritatile au obligatia sa lucreze pentru ei si nu impotriva lor.