Talentul în şorţ de grădiniţă, talentul cu diplomă de bacalaureat

Uriaşele talente care au intrat definitiv în inimile românilor au luat startul diferit. Unii încă din copilărie au dat semne că posedă averea talentului. Alţii au mijit mugurii talentului în ultimele clase de liceu, alţii când au păşit din facultate spre complicata meserie a scenei. Unii şi-au descoperit talentul printr-o întâmplare, alţii au gustat din ropotele de aplauze printr-o hachiţă a destinului.

Iată câteva întâmplări cu actori îndrăgiţi atunci când au avut prima întâlnire de dragoste cu talentul. Savuroasă este întâmplarea prin care s-a developat talentul atât de îndrăgitului Sebastian Papaiani. Îşi dăduse bacalaureatul Papaiani şi familia îi propusese să urmeze cariera de economist, meserie devenită obişnuinţă în casă. Se gândise în consiliul familiei ca un an să stea cu burta pe carte Papaiani, dar să aibă şi o slujbă, aşa că era funcţionar mărunt la o întreprindere din Piteşti. Cu alte cuvinte, era băiatul bun la toate, cu atât mai mult cu cât lipiciul lui extraordinar la oamenii din jur îl cotropise şi pe directorul general al întreprinderii. Într-una din zile, directorul cel mare îi dă o misiune de mare importanţă: să-i umple sifoanele.

Papaiani execută ordinul, că pe vremea aceea nu erau capsule la sifon. Se întoarce în întreprindere, însă directorul era în sala de festivităţi pentru a asista la repetiţia finală înainte de spectacol, urmărind evoluţia brigăzii artistice. Bântuit de elanuri de nestăvilit, junele Papaiani intră în sala de festivităţi, se duce spre primele scaune, unde se afla directorul alături de o doamnă frumoasă şi ridică triumfător deasupra capului sifoanele pline. Numai că soarta îi dă un pumn lui Papaiani, care mai târziu s-a dovedit o mângâiere. În timp ce a zvâcnit sifoanele în sus ca un învingător, s-a descărcat un sifon care a udat-o leoarcă pe doamna frumoasă de lângă director. Încurcat peste poate, şeful cel mare al întreprinderii, i-a şuierat printre dinţi: "Tâmpitule, dispari cu sifoanele cât ai clipi!".

Numai că a doua zi la uşa casei familiei Papaiani sună o doamnă. Deschide uşa tatăl lui Sebastian şi doamna rosteşte următoarele cuvinte: "Probabil sunteţi tatăl tânărului Papaiani. Eu sunt actriţă şi victimă fără voie de ieri în întâmplarea cu sifoanele. Vreau să vă propun să-l îndreptaţi spre meseria de actor pe fiul dumneavoastră şi să dea examen la facultatea de teatru. Când a apăsat din greşeală şi a descărcat sifonul, udându-mă din cap până-n picioare a făcut o asemenea mutră încât precis va ajunge un mare actor". Viitorul i-a dat dreptate actriţei udate ciuciulete de micul funcţionăraş ce terminase liceul, adică de Sebastian Papaiani.

În cazul în Doru Octavian Dumitru, talentul a îmbrăcat şorţuleţ de grădiniţă. Viitorul fermecător actor de comedie era nostim foc încă de la grădiniţă.
Asemenea povestiri inventate şi baliverne debita prichindelul Doru Octavian Dumitru, încât educatoarele de la grădiniţă înaintau o rugăminte fierbinte către părinţii lui Doru: să vină să-l ia înainte de ora de terminare a programului, fiindcă Doru Octavian din grupa mijlocie asemenea şouri dădea încât, fermecaţi, îl ascultau nu numai ceilalţi copii, ci şi părinţii care veniseră să-i ducă acasă, aşa că grădiniţa nu putea să-şi încheie programul.