Un spital pentru nevoiasi

Banul Grigore Basarab Brancoveanu isi dorea infiintarea unui spital care sa poarte numele de "Brancovenesc", insa dorinta i-a fost indeplinita abia dupa moartea lui.

Spitalul Brancovenesc nu ar fi existat fara insufletirea nobila a Saftei Brancoveanu, sotia Banului Grigore Basarab Brancoveanu. Dupa aproape 150 de ani de istorie, spitalul, situat in centrul istoric al Bucurestiului, cade victima planurilor urbanistice ale epocii comuniste. Safta Brancoveanu l-a dorit o opera de binefacere. Mai tarziu devine centrul elitei care a contribuit la dezvoltarea medicinei romanesti.

La 28 august 1835, sotia Safta Brancoveanca, fiica Marelui Ban Tudorache Bals, semneaza contractele de construire a spitalului. Un an mai tarziu incepe constructia si abia la 14 octombrie 1838 Spitalul Brancovenesc a fost deschis bolnavilor. Calauzita dupa acelasi principiu, "dorinta binelui, pentru nevoiasi", domnita Balasa Brancoveanu, matusa Saftei, cladise in 1751 biserica ce-i poarta si astazi numele. Chiar langa biserica avea sa fie ridicat asezamantul medical al Saftei. Spitalul Brancovenesc, cel de-al patrulea din Bucuresti, era independent de Eforia Spitalelor, un for administrativ care functiona la acea vreme si din care faceau parte spitalele Coltea, Pantelimon si Filantropia.

Management in anii 1830

Profesorul Nicolae Marcu, seful Catedrei de Istoria Medicinei UMF "Carol Davila", remarca actualitatea contractului redactat si semnat de Safta Brancoveanu, care scoate la iveala calitatile manageriale ale acesteia. Safta Brancoveanu hotaraste ca spitalul sa aiba 60 de paturi si, ca sa nu ramana la "cheremul bugetului statului", doneaza patru mosii din ale caror venituri sa poata fi intretinut noul spital. Ea lasa prin testament randuiala spitalului, precizand ca "daca dupa vremi aceste venituri se vor mai adauga sau vor mai scadea din ceiace se afla acum, atunci numarul paturilor se vor mai adauga sau vor mai scadea".

Pacientii care apelau la serviciile Spitalului Brancovenesc erau bine primiti "fara deosebire de orce natie, stare si religie si vor fi, parte barbateasca si femeiasca, potrivit cu numarul paturilor", arata Safta Brancoveanu in regulamentul de organizare interioara pe care ea insasi l-a intocmit. Actul este al doilea de acest fel din istoria medicinei romanesti si era alcatuit din noua capitole care prevedeau indatoririle tuturor angajatilor, de la doctori, bolnavi si pana la portar.

Elita

In primii ani de existenta, Spitalul Brancovenesc nu avea sectii specializate. Abia in 1859 apar sectiile de boli interne, oftalmologie si chirurgie. In 1887 se infiinteaza prima clinica de medicina interna, universitara, condusa de renumitul Nicolae Kalinderu. Clinica de chirurgie de la Spitalul Brancovenesc a consacrat numele medicului Ernest Juvara, urmat de Iacob Iacobovici, un alt reputat chirurg al medicinei romanesti.

Profesorul Anibal Theohari (1873-1933) a pus bazele balneologiei moderne in tara noastra. Profesor de terapeutica si ulterior sef de sectie la Spitalul Brancovenesc, el realizeaza primele studii medicale cu privire la tratamentele hidrominerale

Anibal Theohari, profesor de terapeutica si sef de sectie, initiaza primele cercetari stiintifice de balneologie din Romania in cadrul Spitalului Brancovenesc. El a reusit sa identifice influenta apei minerale asupra organismului, prin studii de fiziologie si fiziopatologie. In incinta spitalului se faceau tratamente hidrominerale pentru boli reumatismale, de stomac, intestine, ficat si rinichi.

Blestemul

In 1946, sub guvernul Groza, Spitalul Brancovenesc trece in proprietatea statului si i se iau toate mosiile si bunurile. La 29 martie 1984, Nicolae Ceausescu a daramat Spitalul Brancovenesc si o data cu el au disparut bazinele si aparatura sectiei de balneologie, care nu au mai putut fi recuperate. Intr-o singura zi, 150 de ani de istorie au fost distrusi o data cu monumentul medical. Safta Brancoveanu lasase in testament un blestem pentru cel care va indrazni sa se atinga in vreun fel de ctitoria ridicata pentru nevoiasi. Ea scria: "Cel care va instraina si cel care va primi sa adauge la avutul sau vre una dintre aceste (ceiace apartine spitalului) sa fie departat de fata lui H(ri)s(to)s si socotit in veci de hrapitor celor sfinte".

DATORIILE DOHTORULUI. "Dohtorul va cauta bolnavii cu toata silinta si va vizitarisi neaparat de doua ori pa zi, dimineata si pa subt seara, le va orandui in toate zilele dohtoriile si dieta trebuincioasa, scriindu-se de hirurg dupa a sa dictatie in condeca retetelor si adeverindu-se cu a sa iscalitura(...) Dohtorul cand i se va intampla neaparata trebuinta a lipsi pentru cateva zile marginite de la Spital, insus va insarcina alt Dohtor in care va putea a’si avea toata incredintarea sa-i implineasca toate datoriile sale. La intamplarea de vre-o epidemie, Dohtorul nu va parasi Spitalul (...) Va lua in bagare de seama de se pazeste curatenia trebuincioasa, si buna oranduiala, si de se cauta bolnavi cu silinta de catre poslusitori lor. Va cerceta hrana ce se da bolnavilor, si darea dohtoriilor, si totdauna va povatui pa hirurg, si pa ipohirurg, si pa toti poslusitorii bolnavilor ce sint subt a sa ascultare. Va arata cele de lipsa si de trebuinta Iconomului a le indeplini; iar pentru vre-o deosebita masura ce se va socoti folositoare, pentru bolnavi, se va intelege cu Direcsia si cu Eforia. La sfarsitul fiecaruia an Dohtorul va infatisa Direcsii lista de numarul bolnavilor ce s’au cautat in Spital impartita dupa felul boalelor". Din "Asezamantul ocarmuirii din launtru a spitalului mieu Brancovenesc", regulament de organizare interioara, intocmit de Safta Brancoveanu.

REPERE

REGULI. Filantropia a fost primul spital care a avut un regulament de ordine interioara. El a fost intocmit in 1817 de doctorul Constantin Caracas. Pentru prima oara in Romania, regulamentul era adaptat si elaborat dupa regulile europene. DOCTOR. Prima carte medicala in limba romana este legata de balneologie. Ea a fost tiparita la Sibiu, in 1821, si se numea "Despre apele minerale de la Arpadac, Bodoc si Covasna". Vasile Pop, autorul cartii, este primul roman care a obtinut diploma de doctor in medicina la Viena. Pana la el, nici un medic roman nu era recunoscut ca doctor, pentru ca romanii nu erau admisi la doctorat in cadrul Universitatii de la Viena. LOCALIZARE. Pana in secolul al XVI-lea, boala era considerata consecinta unui dezechilibru intre cele patru umori (sange, flegma, bila galbena si bila neagra). Alchimistul elvetian Paracelsus (1493-1541) a contrazis teoria umorilor, sustinand ca fiecare boala e localizata in anumite organe si poate fi tratata cu substante chimice. In acelasi timp, medicul Andreas Vesalius (1514-1564), originar din Flandra, face primul studiu complex de anatomie umana. CELULA. Matematicianul, fizicianul si astronomul Robert Hooke (1653-1703) a fost inventatorul microscopului si primul om care a folosit cuvantul "celula" pentru a descrie minusculele structuri pe care le vedea in tesuturile biologice. Microscopul pe care l-a construit era capabil sa mareasca dimensiunile celulelor de 40 de ori.