Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
FÅRÅ CUVINTE ● Ochii Antoniei strigă durerea
Antonia are 6 ani. Ar trebui să meargă la grădiniţă, dar ea nu mai poate spune poezii şi nici nu mai poate cânta. Nici măcar nu-şi poate striga părinţii. Ar trebui să se joace cu copiii în parc, dar ea nu a mai plecat din spital de luni bune.
Antonia are 6 ani. Ar trebui să meargă la grădiniţă, dar ea nu mai poate spune poezii şi nici nu mai poate cânta. Nici măcar nu-şi poate striga părinţii. Ar trebui să se joace cu copiii în parc, dar ea nu a mai plecat din spital de luni bune.
FÅRÅ CUVINTE ● Ochii Antoniei strigă durerea
Antonia are 6 ani. Ar trebui să meargă la grădiniţă, dar ea nu mai poate spune poezii şi nici nu mai poate cânta. Nici măcar nu-şi poate striga părinţii. Ar trebui să se joace cu copiii în parc, dar ea nu a mai plecat din spital de luni bune.
Când a venit pe lume, părinţii ei nu locuiau împreună. Mama era la Bucureşti, iar tatăl avea locul de muncă în Mangalia. Doru Vasile şi-a adus familia lângă el, la puţin timp după naşterea Antoniei. Au stat o perioadă cu chirie, dar veniturile modeste i-au obligat să se întoarcă în Bucureşti şi să locuiască o perioadă cu bunicii fetiţei, apoi din nou cu chirie.
PRIN SPITALE. La 2 ani, Antonia mergea la creşă pentru ca mama şi tatăl ei să poată lucra. "A fost un copil normal, a mai răcit, dar nimic grav", povesteşte mama. În 2006 starea sănătăţii ei s-a agravat brusc. Părinţii au dus-o de urgenţă la spital, dar organismul fragil al micuţei a cedat repede. A stat în comă şapte zile, iar pronosticul medicilor era rezervat. Dar Dumnezeu a făcut o minune şi micuţa şi-a revenit. "Au chinuit-o cu intubări şi detubări de vreo cinci ori. A rămas cu o dispnee, adică nu mai putea respira bine", îşi amintesc părinţii. După repetate analize, medicii au concluzionat că Antonia făcuse o meningoencefalită. "S-a vindecat, dar după aceea a trebuit să avem mare grijă cu ea, să nu se îmbolnăvească din nou", spune mama.
CHIN CU REPETIŢIE. La nici un an de la externarea din spital, Antonia a început să se plângă de dureri de încheieturi. Au fost medici care au vrut să-i dea tratament pentru reumatism... La 5 ani. Investigaţiile medicale au arătat însă un diagnostic mult mai grav – leucemie limfoblastică de tip B. Au început tratamentele agresive, care au dat peste cap oragnismul fetiţei, şi aşa nu prea puternic. În spital a făcut şi o hepatită medicamentoasă, din cauza căreia curele de citostatice nu au putut fi făcute tocmai "ca la carte". În august anul trecut, chiar de Sf. Maria, Antonia a intrat în stop cardio-respirator. Medicii s-au chinuit să o ţină în viaţă, dar preţul a fost o traheostomă – o gaură în gât, care acum o ajută să respire. Acum Antonia nu mai poate nici să spună ce vrea. "Ea vorbeşte, dar nu se aude... Nici măcar nasul nu şi-l mai suflă ca toţi copii, o aspir eu prin canula de la gât. E tristă că nici măcar pe noi nu ne mai poate striga", povesteşte mama.
DE CE? Antonia nu înţelege mare lucru din ce i se întâmplă. "Îi e greu să accepte că nu mai are voie să mănânce mâncarea preferată, dulciuri, că nu se mai poate juca afară. Nu înţelege de ce e nevoie să îndure atâtea sute de înţepături în vene, de ce în loc să îşi petreacă Crăciunul acasă a trebuit să stea în spital, de ce în loc de codiţele împletite acum e cheală", spune mama. Dar îndură cu stoicism, ca un om mare. Îşi vede uneori mama plângând, atunci când ea strânge din dinţi şi îi lasă pe medici să-şi facă treaba. Şi mama îi repetă la nesfârşit că totul va fi bine şi că durerea va trece.
ŞANSA LA VIAŢÅ. Din păcate, Antonia are nevoie de mai mult decât îi poate oferi un spital din România. Părinţii au găsit câteva clinici specializate în laringo-plastii şi reconstrucţii de corzi vocale în Franţa. Dar prioritatea lor acum este vindecarea leucemiei. Cu sprijinul unei fundaţii din Italia, familia a găsit o clinică din Genoa care a acceptat să îi facă fetiţei un transplant de măduvă. Antonia trebuie să plece cât mai repede pentru a i se efectua primele investigaţii şi tratamente înainte de transplant. Numai acestea costă însă aproape 25.000 de euro. "Deocamdată nu ne-au spus un preţ exact pentru transplant, pentru că trebuie să îi facă întâi analizele, ca să vadă de ce are nevoie. Dar ne-au avertizat că va fi în jurul sumei de 100.000 de euro", spune naşa fetiţei, Liliana Pintilie.
Antonia are 6 ani. Ar trebui să meargă la grădiniţă, dar ea nu mai poate spune poezii şi nici nu mai poate cânta. Nici măcar nu-şi poate striga părinţii. Ar trebui să se joace cu copiii în parc, dar ea nu a mai plecat din spital de luni bune.
Când a venit pe lume, părinţii ei nu locuiau împreună. Mama era la Bucureşti, iar tatăl avea locul de muncă în Mangalia. Doru Vasile şi-a adus familia lângă el, la puţin timp după naşterea Antoniei. Au stat o perioadă cu chirie, dar veniturile modeste i-au obligat să se întoarcă în Bucureşti şi să locuiască o perioadă cu bunicii fetiţei, apoi din nou cu chirie.
PRIN SPITALE. La 2 ani, Antonia mergea la creşă pentru ca mama şi tatăl ei să poată lucra. "A fost un copil normal, a mai răcit, dar nimic grav", povesteşte mama. În 2006 starea sănătăţii ei s-a agravat brusc. Părinţii au dus-o de urgenţă la spital, dar organismul fragil al micuţei a cedat repede. A stat în comă şapte zile, iar pronosticul medicilor era rezervat. Dar Dumnezeu a făcut o minune şi micuţa şi-a revenit. "Au chinuit-o cu intubări şi detubări de vreo cinci ori. A rămas cu o dispnee, adică nu mai putea respira bine", îşi amintesc părinţii. După repetate analize, medicii au concluzionat că Antonia făcuse o meningoencefalită. "S-a vindecat, dar după aceea a trebuit să avem mare grijă cu ea, să nu se îmbolnăvească din nou", spune mama.
CHIN CU REPETIŢIE. La nici un an de la externarea din spital, Antonia a început să se plângă de dureri de încheieturi. Au fost medici care au vrut să-i dea tratament pentru reumatism... La 5 ani. Investigaţiile medicale au arătat însă un diagnostic mult mai grav – leucemie limfoblastică de tip B. Au început tratamentele agresive, care au dat peste cap oragnismul fetiţei, şi aşa nu prea puternic. În spital a făcut şi o hepatită medicamentoasă, din cauza căreia curele de citostatice nu au putut fi făcute tocmai "ca la carte". În august anul trecut, chiar de Sf. Maria, Antonia a intrat în stop cardio-respirator. Medicii s-au chinuit să o ţină în viaţă, dar preţul a fost o traheostomă – o gaură în gât, care acum o ajută să respire. Acum Antonia nu mai poate nici să spună ce vrea. "Ea vorbeşte, dar nu se aude... Nici măcar nasul nu şi-l mai suflă ca toţi copii, o aspir eu prin canula de la gât. E tristă că nici măcar pe noi nu ne mai poate striga", povesteşte mama.
DE CE? Antonia nu înţelege mare lucru din ce i se întâmplă. "Îi e greu să accepte că nu mai are voie să mănânce mâncarea preferată, dulciuri, că nu se mai poate juca afară. Nu înţelege de ce e nevoie să îndure atâtea sute de înţepături în vene, de ce în loc să îşi petreacă Crăciunul acasă a trebuit să stea în spital, de ce în loc de codiţele împletite acum e cheală", spune mama. Dar îndură cu stoicism, ca un om mare. Îşi vede uneori mama plângând, atunci când ea strânge din dinţi şi îi lasă pe medici să-şi facă treaba. Şi mama îi repetă la nesfârşit că totul va fi bine şi că durerea va trece.
ŞANSA LA VIAŢÅ. Din păcate, Antonia are nevoie de mai mult decât îi poate oferi un spital din România. Părinţii au găsit câteva clinici specializate în laringo-plastii şi reconstrucţii de corzi vocale în Franţa. Dar prioritatea lor acum este vindecarea leucemiei. Cu sprijinul unei fundaţii din Italia, familia a găsit o clinică din Genoa care a acceptat să îi facă fetiţei un transplant de măduvă. Antonia trebuie să plece cât mai repede pentru a i se efectua primele investigaţii şi tratamente înainte de transplant. Numai acestea costă însă aproape 25.000 de euro. "Deocamdată nu ne-au spus un preţ exact pentru transplant, pentru că trebuie să îi facă întâi analizele, ca să vadă de ce are nevoie. Dar ne-au avertizat că va fi în jurul sumei de 100.000 de euro", spune naşa fetiţei, Liliana Pintilie.
Orice ajutor contează
Haideţi să o ajutăm pe Antonia să-şi redobândească copilăria. Cei care vor să o sprijine financiar pentru a face transplantul în Italia pot dona o sumă cât de mică într-unul dintre conturile deschise la Raiffeisen Bank, sucursala Titan, pe numele tatălui Antoniei – Amor Dor Vevişor Vasile:
- CONT RON: RO78 RZBR 00000 6001 0038198
- CONT USD:RO02 RZBR 00000 6001 0038208
- CONT EURO: RO40 RZBR 00000 6001 0038203
