Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Diureticele sunt medicamente care cresc cantitatea de urina eliminata. In mod normal, diureza zilnica este de 1,5 litri, ea putand creste insa de cateva ori prin folosirea acestor medicamente. Din aceasta cauza, diureticele sunt folosite uneori abuziv de persoanele care urmaresc o scadere rapida in greutate. De fapt, diureticele nu produc decat o aparenta si temporara pierdere in greutate, deoarece nu se elimina decat apa, iar pe de alta parte aceste medicamente nu sunt lipsite de efecte adverse, asa ca folosirea lor ar trebui sa se faca numai la recomandarea medicului.
Diureticele actioneaza la diferite niveluri ale nefronului (unitatea structurala si functionala a rinichiului), prin mecanisme diferite, realizand eliminarea de sodiu si apa. Majoritatea diureticelor elimina si potasiu (cu exceptia unui grup de medicamente, care retin potasiul) si actioneaza diferit asupra ionilor de calciu (unele il elimina, altele nu).
Exista mai multe tipuri de diuretice: diuretice de ansa (numite asa dupa locul in care actioneaza, o portiune a nefronului numita ansa Henle); diuretice tiazidice (dupa structura lor chimica); diuretice antialdosteronice (au efecte opuse aldosteronului, hormon suprarenal care retine sodiul in organism si elimina potasiul).
Diureticele sunt indicate in tratamentul edemelor (retentia de apa in tesuturi), fie ca sunt de cauza cardiaca, hepatica sau renala, cu exceptia edemelor din inflamatii. De asemenea, prin cresterea eliminarii de apa si sodiu determina scaderea tensiunii arteriale, diureticele fiind printre primele medicamente folosite in acest scop, in special in cazul varstnicilor, ele marind in acelasi timp eficienta celorlalte tipuri de medicamente antihipertensive utilizate. Tot scaderea volemiei usureaza efortul inimii, rezultand de aici o alta indicatie, in tratamentul insuficientei cardiace.
Fiecare efect benefic are insa capcanele lui. Scaderea brusca a tensiunii poate fi resimtita neplacut de bolnav, sub forma de ameteala, oboseala, lesin. Concentratia sangelui, produsa prin folosirea cronica a diureticelor, poate creste riscul de tromboze vasculare. Pierderile de potasiu, daca nu sunt controlate prin dieta (vegetalele contin cantitati suficiente din acest element) sau suplimente, pot duce la scaderea potasiului in sange, cu slabiciune musculara, amorteala, somnolenta, greata, constipatie, aritmii.
O alta problema este autolimitarea in timp a efectului diuretic, adica daca medicamentele sunt administrate constant, timp indelungat, este posibil ca efectul lor sa scada sau chiar sa dispara din cauza adaptarii organismului , care retine cantitati suplimentare de sodiu la nivel renal, motiv pentru care se prefera administrarea lor discontinua (cu pauze de cateva zile) sau asocierea diureticelor de ansa si tiazidice cu cele antialdosteronice, care, desi au un efect diuretic slab, pot combate insa acest fenomen asociat de retentie de sodiu.
Diureticele se administreaza, de obicei, sub forma de tablete, mai rar injectabil intravenos. Daca se administreaza o singura doza pe zi se vor lua dimineata. Daca sunt necesare mai multe doze se iau preferabil pana la ora 16:00.
Diureticele de ansa sunt diuretice cu efect intens, care se instaleaza rapid si este de scurta durata. Cele mai cunoscute medicamente de acest tip sunt furosemidul, bumetanidul, torsemidul si acidul etacrinic. Furosemidul, de exemplu, poate creste diureza de cateva ori. Efectul incepe la 20-60 de minute dupa administrarea orala, este maxim la 2-3 ore si dureaza 4-6 ore. El este mai intens si mai rapid in administrarea intravenoasa, fiind indicat in urgente hipertensive. Actiunea medicamentului se mentine si in cazul bolnavilor cu un grad de insuficienta renala, la care alte diuretice nu au efect.
Furosemidul poate produce scaderi periculoase ale potasiului si calciului in sange si surditate (uneori ireversibila).
Diureticele tiazidice au un efect diuretic moderat, care se instaleaza lent si persista o perioada mai lunga de timp. Determina pierderi de sodiu si potasiu in urina, dar nu si de calciu. Efectele medicamentului incep la 1-2 ore de la administrare si se mentin 8-12 ore, uneori chiar mai mult. Sunt, in general, mai usor suportate, pentru ca efectul lor se instaleaza lent. Nu sunt efective in cazul bolnavilor cu insuficienta renala, pot produce cresteri ale glicemiei, agravand diabetul sau uricemiei (afectand starea bolnavilor cu guta), determina cresteri ale colesterolului si trigliceridelor in sange. Cele mai cunoscute medicamente de acest tip sunt hidroclorotiazida, butizida, ciclotiazida, politiazida.
Citește pe Antena3.ro
In ultimul timp, au aparut medicamente care nu au structura tiazidica, dar au proprietati diuretice asemanatoare, insa cu durata mai lunga de actiune, de exemplu clortalidona, clopamida, indapamida etc. Diureticele antialdosteronice sunt diuretice slabe, care elimina sodiul prin urina si retin potasiul. Efetele apar dupa 3-4 zile si se mentin 2-3 zile. Cele mai folosite sunt spironolactona, triamterenul si amiloridul.
