Veştile rele circulă mai repede... şi mai bine

"Ce să facem?!, mi-a spus o directoare de şcoală zâmbind încurcat, trebuie să susţinem vaccinarea, nu le putem spune oamenilor: «N-o faceţi!». Ni s-a spus că trebuie să o promovăm!"

La şedinţă părinţii aşteptau cuminţi "campania de informare". Bombastic termen pentru o fiţuică cu 13 întrebări şi răspunsuri ambigue. Dacă n-ar fi de plâns, te-ar bufni râsul de această idee năstruşnică de a denumi "campanie" o acţiune de înmânare a unor sfaturi atât de subţiri ca formă şi conţinut. Şi dintr-o reclamă la şampon capeţi mai multe informaţii! Pentru că doamna directoare nu prea avea argumente "pro", a răsuflat uşurată când pe uşa clasei şi-a făcut intrarea medicul de la dispensarul din comună. Toate privirile s-au mutat asupra femeii  între două vârste, puţin speriată de povara bruscă de pe umerii săi, care începe a căuta în sacoşă: "Acum vin de la DSP, că ne-au chemat de urgenţă să luăm dozele. Am adus şi nişte..." (moment de suspans,  părinţii sperând în niscaiva informaţii mai consistente.). "... Declaraţii, pe care să le semnaţi." S-a auzit atunci sunetul dezamăgirii: un oftat comun. "Ce să vă spun, că nici noi nu ştim mai nimic despre asta...", şi se opreşte brusc amintindu-şi de mine: "Vă rog, nu scrieţi că am spus asta...", dar continuă explicând: "Au fost nişte instructaje care s-au făcut... în care au încercat să ne convingă de beneficii, ca noi acum să vă convingem pe dumneavoastră". Apoi, neştiind ce să mai spună, scoate din geantă o hârtie şi o întinde directoarei. "Silgard, instrucţiuni de folosire..." Părinţii prind a se foi. "Dumneavoastră aţi face vaccinul fetei dumneavoatră?", o întreabă cineva din sală. Răspunsul vine prompt: "La cât ştim acum despre acest vaccin, nu!". "Dar de ce se face totul aşa în grabă?", întreabă altă mamă. Doamnele dau din colţ în colţ... păi, săptămâna asta se mai încheie o campanie...! Cu nişte alegeri.

"Prea brusc! Informare ioc! Copiii nu sunt cobai! Manipulare ordinară prin încercarea de culpabilizare a părinţilor!", susţin părinţi, directori, medici şi fundaţii. Şi refuzuri în masă. Cu toate acestea, directorul adjunct al DSP Constanţa, cea care are în ogradă campania din judeţ, intrigată, a şi găsit vinovatul strălucitului eşec: presa! Că a mediatizat numai informaţii anticampanie. Nu e vina autorităţii că nu a făcut o informare reală, ci una la foc iute, că toată această aşa-zisă campanie a fost în orb, bazându-se parcă prea mult pe naivitatea şi sărăcia populaţiei, ci a presei!  "Dintr-o dată toată lumea e deşteaptă!", mi-a trântit cu năduf doamna doctor, director adjunct al DSP!

Poate că n-o fi deşteaptă toată lumea, dar nici chiar aşa de proastă nu-i doamna doctor!