Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Virus A, virus B, virus C, virus D... Mai-mai sa nu ajunga literele alfabetului pentru multimea de agresori vicleni si neiertatori ai ficatului. Un blestem parca s-a abatut asupra omenirii cu aceste virusuri atacatoare ale ficatului, care sunt atat de parsive incat nu dau simptome clare. Uneori oamenii fac pe picioare faza acuta a hepatitelor virale si se trezesc in faza grelelor complicatii: hepatite cronice care merg pe drumul ticalos spre ciroza si cancer hepatic.
Cu mainile murdare
Organizatia Mondiala a Sanatatii avertizeaza ca, in lume, exista vreo 300 de milioane de purtatori ai virusului C si cam tot atatia pamanteni poarta virusul B. Din lista asta de virusuri, cel mai cuminte este totusi virusul care ne duce la hepatita A, poreclita si boala mainilor murdare. Episodul acut al hepatitei A care umbla prin scoli si gradinite este mai zgomotos si poate fi tratat trecandu-se la izolarea bolnavului contagios. Partea buna e ca in peste 90% dintre cei care au avut hepatita mainilor murdare nu raman cu ficatul fragil putand duce o viata normala.
Se strecoara in nucleu
La hepatita cu virus B, situatia este mai severa. Hepatita B este mai greu de tratat decat hepatita C. Prin terapie, la hepatita C se ajunge in aproximativ 50% dintre cazuri la eradicarea virusului. Tripla terapie – interferon, ribavirina si, eventual, boceprevir – a ridicat procentul de eradicare a virusului de la 50% la 70%.
Insa in hepatita B, proportia de eradicare a virusului este redusa, de cel mult 7%, chiar dupa tratamente de lunga durata. Si asta pentru ca virusul B se strecoara in nucleul celulei hepatice, in ADN-ul celulei ficatului. Cand celula ficatului se regenereaza o data cu ea se inmulteste si virusul B. Ceva pozitiv exista, totusi, in hepatitele B: oamenii de stiinta au reusit sa faca un vaccin contra virusului B.
Din 1994, in tara noastra s-a introdus vaccinarea nou-nascutilor contra virusului B. Rezultatul este evident: raspandirea hepatitei B a scazut de la 12% la 5%. Din pacate, stiinta nu a reusit inca sa gaseasca un vaccin profilactic impotriva virusului C, fiindca acesta isi pune diverse masti si isi schimba permanent structura, astfel incat nu i se gaseste ac de cojoc.
La ora actuala, cercetatorii sunt pe cale sa puna la punct formula unui nou vaccin care ar putea fi administrat ca tratament.
Sa vedem care sunt vicleniile virusului B, care se cuibareste in ficat, dar si in alte locuri din organism. Trebuie precizat ca o imunitate zdravana poate sa tina virusul B in stare latenta, sa-l impiedice sa produca leziuni ale ficatului.
Boala pe picioare
In cele mai multe cazuri, episodul acut al hepatitei cu virusul B nu da simptome. Incubarea virusului dureaza 6 saptamani si episodul acut cu icter, transaminaze mari, stare generala foarte rea poate lipsi. Bolnavul face boala pe picioare, cum zice romanul.
Trebuie sa fie testati pentru descoperirea virusului B cei care au facut transfuzii si operatii inainte de 1990, personalul medical, cei cu raul obicei al drogurilor in vena, cei cu tatuaje si percing. Transmiterea pe cale sexuala a virusului B e posibila, dar in mai mica masura, comparativ cu virusul C. Subliniem ca virusul B se ia prin contactul direct cu sangele persoanei infectate. Desi semnele infectiei sunt discrete, totusi la o cercetare mai atenta se pot depista. Astfel, 10%-15% dintre pacientii cu virusul B au stare de astenie, lipsa de pofta de mancare, oboseala intensa nejustificata. Rar apare icterul si foarte rar dureri, mai mult o jena in abdomenul drept. Hepatita B evolueaza spre ciroza mai repede decat hepatita C. Antigenul HBs care se afla pe suprafata virusului, existent in sange de peste sase luni, e semnul ca are loc o infectie cronica cu virusul B. Aceasta infectie e insotita de transaminaze crescute, dar analiza transaminazelor poate fi si normala. La cei cu transaminaze normale trebuie facuta punctie in ficat pentru a vedea o stare de inflamatie sau chiar de fibroza in ficat. Mai exista si cai neinvazive, pe langa punctia in ficat, numite fibromax sau fibroscam. O alta analiza importanta este viremia, respectiv depistarea cantitatii de virus in sange, care este un criteriu de intrare in tratament. Cei cu antigen HBs in sange, cu transaminaze de 1,5-2 ori mai mari, care au leziuni in ficat si viremie peste 20 de mii, intra in tratament. Prezenta antigenului HBe in sange e semn ca virusul B se inmulteste. Cei care au viremie mare un timp indelungat au risc mult mai mare, chiar de 5 ori mai mare, de a trece la ciroza si cancer hepatic.
Tratamentul in cazul hepatitei B
Se face interferon peghilat fie alfa 2A, fie alfa 2B 48 de saptamani. Cei cu genotipul D al virusului B nu raspund la interferon. Raspund bine la tratament persoanele sub 40 de ani, cu viremie mare, peste 100 de milioane, si transaminaze mari. Daca dupa sase luni viremia nu scade cu mai mult de patru logaritmi zecimali, e semn ca bolnavul nu raspunde la tratament. Daca viremia a scazut, dar apoi creste, iar se opreste tratamentul fiindca s-au instalat recidivele. Daca dupa tratamentul cu interferon de 48 de saptamani dispare antigenul Hbe, dar apar in sange anticorpii antigen HBe e semn ca virusul nu se mai inmulteste si scopul a fost atins. Exista si alt tratament in afara de interferon. Se recomanda analogi nucleozidici sub forma de tablete care ataca sistemul de inmultire a virusului. In categoria nucleozidicelor intra lamivudina, adefovirul, telbivudina, entecavirul etc. Trebuie stiut ca este posibil sa apara rezistenta virusurilor B la acesti analogi. Dupa un an, in 15% dintre cazuri apare rezistenta virusurilor B la lamivudina. Dupa 2 ani de tratament, 25% dintre bolnavi nu mai raspund la lamivudina. Iar dupa 3 ani, 40%. Asa ca se inlocuieste lamivudina, de exemplu, cu adefovir sau cele doua medicamente se asociaza. Acesti nucleozidici dau mai putine efecte secundare comparativ cu interferonul. Cei care nu intra pe tratament si se afla pe liste de asteptare trebuie sa aiba o dieta speciala, fara alcool. Ei trebuie sa se trateze de steatoza hepatica.
