Voluntarii

In antiteza cu satenii habarnisti, indiferenti, zvoneri si raspandaci, a mai existat o categorie de oameni la Plopeni: voluntarii. Acestia nu au venit acolo numai de "poze", ci chiar au cautat! Am ramas impresionata cand am vazut atata disciplina, constiinciozitate si daruire din partea lor. Au cautat in locuri spre care ti-era teama sa privesti, daramite sa mai si intri... Orice om are un instinct puternic de conservare si cand vezi zone greu de strabatut, oricat de mare ti-ar fi dorinta de a ajuta, teama iti paralizeaza pornirile salvatoare. Tocmai de aceea, in astfel de cazuri, sufletul si constiinta trebuie sa decida. Barierele psihologice in astfel de cautari sunt multiple. O scotocire nu seamana deloc cu o plimbare pe strada. Plecand de la frica de boli cu care ai putea sa te capatuiesti, raie, negi si alte dermatite, te gandesti si la parazitii cu care ai putea pleca acasa - capuse, paduchi, purici... Toate astea pe langa maracinii si paduricea plina de tepi care-ti brazdeaza tot corpul, fara sa ai posibilitatea sa te feresti. Credeti ca baietii care au venit la Plopeni cu gandul de a ajuta parintii, politia si in primul rand copilul disparut au facut vreo referire la aceste inconveniente vadite? Nu! Dimpotriva, sambata seara, cand ne-am despartit, au spus "ar fi bine sa venim si duminica, pentru ca tot e week-end"! Din prima zi au considerat cautarea Andreei principalul obiectiv si nu i-am auzit spunand ca mai au si alte treburi pe acasa, ca nu si-au mai vazut nevestele sau ca n-au mancat decat uscaturi cateva zile.

Primii patru voluntari care au venit au plecat in cautari, organizandu-se ad-hoc, si au cercetat amanuntit si toate locurile ascunse pe care le-au aflat de la localnici. S-au tarat prin gauri stramte in caverne ai caror pereti friabili puteau in orice moment sa se surpe si sa le blocheze iesirea sau pur si simplu sa-i ingroape de vii. Altii au venit cu fluturasi facuti din proprie initiativa, cu datele pe care le aveau ei despre fetita, si i-au impartit prin Plopeni si satele invecinate.

Urmatorii voluntari au venit si cu o ambulanta, fara sa fie trimisi de patron sau sa le ceara asta altcineva. Erau in Vrancea, unde imparteau ajutoare, au auzit la tv ca la Plopeni ar putea fi necesara o salvare si au venit. Ceilalti, din Constanta, cum au ajuns, s-au organizat si au inceput sa mature dealurile si vaile de langa balti, maracinii si lanurile. Nu au contat nici soarele naucitor, nici oboseala... Apoi s-au gandit ca ar fi necesare afise cu chipul fetitei, pe care le facusera deja un post tv si un cotidian. Doar ca ei au mers mai departe cu darnicia si cu munca - au propus o recompensa "data de un anonim binevoitor" si au lipit aceste afise cu sarg pana-n puterea noptii. Si-au terminat zona abia pe la 1:30, cand au pornit spre casa..., iar a doua zi, dis-de-dimineata, au fost din nou acolo. Si nu i-a mai trimis patronul... Au venit pentru ca au considerat ca asta e si treaba lor.

Dupa cum bine ati vazut, nu am dat nici un nume al vreunei firme participante cu voluntari la cautari, pentru ca nu vreau ca acest text sa semene cu un articol publicitar. Am vrut numai sa imi manifest stima si admiratia pe care le am fata de acesti oameni care au cautat-o din tot sufletul pe micuta Andreea, cu speranta ca o vor gasi in viata si cu convingerea ca, in cazul disparitiei unui copil, fiecare minut conteaza. Au incetat sa mai vina la Plopeni numai atunci cand au fost convinsi ca nu mai au ce face acolo. Si mai ales cand Politia le-a dat de inteles ca prezenta lor acolo deranjeaza...

Voluntarii nu s-au incadrat deloc in peisajul indolentei si al relei-vointe din Plopeni. In timp ce satenii se intrec care mai de care sa arunce cu caracterizari colturoase in capul familiei amarate - aceeasi familie pe care, cu o saptamana inainte, nu o cunosteau - , voluntarii, care nu sunt nici rubedenii ale fetitei, nici prieteni ai familiei, nici vecini, au venit, stiind ca este vorba despre ceva nu foarte important in ochii plopenilor..., ci doar de un copil...

In SUA si Canada, asociatiile de voluntari pentru copii disparuti se organizeaza imediat cum este semnalat un astfel de caz si, in colaborare cu Polita, incep cautarile.

Societatea noastra civila are si ea nevoie de proceduri de colaborare, pentru ca, din fericire, voluntarii - chiar daca nu sunt foarte multi - totusi exista. Iulian, Dan, Sandu, Catalin, Bonzai, Ionut, Liviu, Sarkis, Paul sunt doar cateva nume ale celor care au fost acolo trup si suflet. Acestora si celorlalti, ale caror nume nu le stiu, le multumesc si le fac o urare: "Sa va tina Dumnezeu obiceiul!".