Zbor de orfani

Vocea e calda, mangaietoare chit ca din cand in cand se simte tracul din cantecul lui. Tinerelul subtire si imbujorat de emotie canta la televizor fara orchestra si asta e o proba a naibii de grea. Alexandru isi canta o compozitie de-a lui si versurile tot el le-a migalit. Melodie de suflet sentimentala si iarasi sentimentala nascuta de talentul acestui tanar slabut ca tulpina trestiei. Intr-o emisiune de televiziune cu alt profil, Alexandru isi canta doua strofe din cantecul compus de el. Tine tot timpul in mana microfonul cu picior. Nu-i o fita, Alexandru se sprijina de microfon. Pentru ca Alexandru Soare are o nesiguranta a statului in picioare, o nesiguranta in mers. Si asta fiindca s-a nascut cu o boala grea, o incapacitate a tendoanelor de la picioare care nu-i permitea nici sa stea in pozitia bipeda. L-a operat uriasul chirurg Alexandru Pesamosca si i-a inlesnit ridicarea in doua picioare, i-a reparat anatomia picioarelor astfel incat sa si poata merge. Alexandru Soare este orfan de ambii parinti, nici nu i-a cunoscut. A crescut si locuieste si acum, la 20 si ceva de ani, la Centrul de Terapie Ocupationala a Oamenilor cu Handicap din comuna Ticveni, judetul Arges. Viseaza, caci visele lui n-au nici un defect, nu numai ca merg, zboara. Chiar daca pasii lui sunt sovaielnici datorita urmelor bolii grele de la nastere, visele lui decoleaza in fiecare zi, vrea sa ajunga si el solist la Pitesti. Pana una alta, cu camarazii lui apasati de grele defecte de sanatate a injghebat o trupa artistica de amatori la Centrul de Oameni cu Handicap care sunt tratati prin angrenarea bolii in diverse meserii. Alexandru Soare, compozitorul si cantaretul amator care s-a intalnit pe undeva cu talentul, iubeste o fata din centrul de tineri cu handicap din comuna argeseana. Iubita lui sufera de un retard mintal. Cei doi tineri se iubesc, isi spirijna sufletul unul de altul si viseaza sa se casatoreasca si sa aiba si ei o camera de 10 mp a lor.

Undeva intr-un serviciu o fata frumusica si cuminte isi purta in taina o boala grea. Nu putea sa imbrace un tricou de vara ca tinerii ceilalti. Jinduia sa poarte o rochie mai pe corp, era obligata sa se imbrace in bluze lalai, in pulovere cu trei-patru numere mai mari ca sa fie largi si sa atarne pe ea. Si asta pentru ca trebuia mascata deformarea coloanei vertebrale care luase de cativa ani nedorita forma a literei "S". Boala se numeste scolioza, coloana vertebrala nu e dreapta ci curbata. Dizgratios existand pericolul ca prin inaintarea deformarii sa se ajunga si la paralizie. Medicina nu a descoperit cauzele acestei boli care indoaie, face doua incovoieri a coloanei vertebrale. De scolioza sufera in peste 90% din cazuri doar fetele la pubertate. Nu este de vina cum zice lumea proasta pozitie in banca sau la masa de invatat, ca atunci ar face scolioza cu indoirea coloanei si baietii, dar in randul baietilor deformarea aceasta a sirei spinarii este raritate. Un mare profesor de chirurgie care se gaseste si in conducerea Societatii Europene de Chirurgie a coloanei vertebrale, prof. Mihai Jianu, conducatorul Clinicii de ortopedie de la Spitalul de Copii Grigore Alecsandrescu, a operat-o pe tanara cu spatele atat de incovoiat. I-a montat doua tije metalice drepte, de-a dreapta si de-a stanga coloanei, a gaurit fiecare vertebra montand un carlig si un surub, ancorate apoi de tijele drepte si din aproape in aproape a fortat cu aceste piese metalice implantate in coloana indreptarea sirei spinarii. Acum tanara este zvelta si dreapta, e fericita ca poate imbraca bluzite si tricouri stranse pe corp, si dupa operatie s-a inaltat cu 10 cm prin indreptarea coloanei vertebrale. Si tanara studenta avand si serviciu ca sa intretina este orfana de ambii parinti.

Si fiindca acesti tineri sunt biruitori si au invins nedreptatea unor ursite incovoiate de boli, trebuie sa amintim ca si alti oameni cu handicap grav duc zilnic batalia de a nu fi considerati invalizi.