Autismul şi joaca de-a călăria

Hipocrate, părintele medicinei, afirma că răniţii din războaie se însănătoşesc mai repede dacă merg călare. “Călăria acţionează deopotrivă la nivel fizic, prin tonifierea muşchilor, dar şi la nivel psihic, prin redarea echilibrului mental.

Hipocrate, părintele medicinei, afirma că răniţii din războaie se însănătoşesc mai repede dacă merg călare. “Călăria acţionează deopotrivă la nivel fizic, prin tonifierea muşchilor, dar şi la nivel psihic, prin redarea echilibrului mental. De asemenea, beneficiază de această terapie persoanele melancolice, pentru că atunci când merge călare omul scapă de gândurile negre”, mai spunea Hipocrate.

Hipoterapia sau călăria terapeutică a fost recunoscută ca metodă de tratament de Asociaţia germană de fizioterapie (Deutsche Verband fur Physiotherapie). Călăria terapeutică vizează îmbunătăţirea echilibrului, creşterea forţei musculare, creşterea mobilităţii articulare, dar şi stimularea încrederii în sine.

Metodă de recuperare

În esenţă, hipoterapia este o formă de educaţie fizică terapeutică, în care calul este instrumentul folosit pentru redobândirea capacităţilor neuromotorii şi psihice. Din acest motiv, specialiştii germani recomandă această metodă de recuperare în tratamentul autismului, al paraliziilor cerebrale la copii, în proble­me ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze), în recuperarea postinfarct, dar şi în terapia nevrozelor, a oboselii cronice. Pentru copii, călăria este o joacă. Sincronizarea dintre mişcările copilului şi cele ale animalului contribuie la normalizarea tonusului muscular, la recăpătarea mobilităţii şi la corectarea problemelor coloanei vertebrale.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Copiii autişti au tulburări de dezvoltare intelectuală, nu au încredere în sine, se tem de ceilalţi, trăiesc într-un spaţiu şi timp cunoscute doar de ei. Tratamentul acestei tulburări vizează reducerea acestor simptome. După şe­dinţele săptămânale de călărie se obser­vă îmbunătăţirea capacităţii copilului de a relaţiona cu ceilalţi, de a stabili relaţii cu alţi copii de aceeaşi vârstă. Copilul au­tist îşi face din cal un prieten cu care co­munică prin limbajul gesturilor şi învaţă să se adap­teze la spa­ţiul şi timpul real.