Iarba Sfîntului Gheorghe

Se spune că o floare de mai apropie inimile îndrăgostiţilor. Cea mai delicată floare de mai este însă un adevărat medicament natural pentru inimă. Lăcrămioara sau mărgăritarul vine în ajutorul persoanelor care au probleme cu "motoraşul". În ciuda aspectului gingaş şi firav, lăcrămioarele (Convallaria majalis) au proprietatea de a revigora inima obosită. Florile albe şi graţioase, numite şi clopoţei de mai, sînt folosite din cele mai vechi timpuri ca tonic cardiac.

Se spune că o floare de mai apropie inimile îndrăgostiţilor. Cea mai delicată floare de mai este însă un adevărat medicament natural pentru inimă. Lăcrămioara sau mărgăritarul vine în ajutorul persoanelor care au probleme cu "motoraşul". În ciuda aspectului gingaş şi firav, lăcrămioarele (Convallaria majalis) au proprietatea de a revigora inima obosită. Florile albe şi graţioase, numite şi clopoţei de mai, sînt folosite din cele mai vechi timpuri ca tonic cardiac.

Atenţie la doze!

Infuziile din flori şi frunze de lăcrămioare sînt recomandate îndeosebi persoanelor cu cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă minoră, ateroscleroză. Atenţie la recoltarea şi prepararea frunzelor! Ele se culeg numai la începutul lunii mai, înainte de înflorirea lăcrămioarelor. Din bătrîni se spune că aceste frunze trebuie recoltate în jurul sărbătorii de Sfîntul Gheorghe. De altfel, lăcrămioara mai este cunoscută ca iarba Sfîntului Gheorghe. Frunzele se aşază în strat subţire, într-un loc uscat şi ferit de razele soarelui. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze uscate la o cană cu apă. Se ia numai cîte o lingură de infuzie de trei-patru ori pe zi. Acest tratament trebuie însă administrat numai cu avizul medicului. Dr Larisa Ionescu Călineşti, medic specialist medicină internă, cu specializare în api-fitoterapie, atrage atenţia că infuzia din frunze de lăcrămioare devine toxică dacă este administrată în doze mari sau dacă tratamentul durează mai mult de cinci zile. Simptomele intoxicaţiei sînt creşterea ritmului cardiac, dificultăţi respiratorii şi chiar stop cardiac.

Uleiul natural obţinut din flori de lăcrămioare are aplicaţii în aromoterapie. Mirosul deosebit de fin are proprietatea de a alunga stresul, de a aduce odihna şi liniştea sufletească. Din flori de lăcrămioare macerate în oţet de vin se poate obţine o licoare care calmează migrenele şi nevralgiile. Cei care acuză astfel de dureri este bine să miroasă acest preparat şi să aplice pe frunte comprese cu
oţet de lăcrămioare.


ANTIHIPERTENSIV. O altă plantă de sezon utilizată în boli de inimă este ruşcuţa de primăvară (Adonis vernalis). Este tot o plantă gingaşă de la care se recoltează, la început de mai, florile (galbene sau roşii) şi frunzele. Acestea conţin substanţe antihipertensive şi sedative, care îi conferă ruşcuţei proprietăţi terapeutice.