Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Putine plante din flora noastra spontana au o forta vindecatoare mai mare decat rostopasca (Chelidonium majus L.). Planta maruntita este un veritabil combinat chimic care sintetizeaza nu mai putin de 12 alcaloizi cu virtuti vindecatoare de exceptie. Botezata de romani "Chelidonium", "darul cerului", intrucat se credea ca are o forta la fel de mare ca cea a soarelui, aceasta planta are este unul dintre cele mai puternice si eficiente remedii naturiste. Este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, pana la cancer sau infectiile virale. Compusii activi din rostopasca sunt: alcaloizii (protopina), chelidonina, saponozide, enzime, rezine, acidul chelidonic, acid nicotinic, acid ascorbic si carotenoizi. Preparatele pe baza de rostopasca au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice si stimuleaza secretiile digestive. Extern, are actiune: antiseptica, antibacteriana, regeneranta, cicatrizanta, antitumorala. Iata ce boli pot fi tratate cu rostopasca:
Indigestia si dispepsia. Potrivit cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani. Spasmele digestive. Sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante conttnute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv. Dischinezia biliara. Un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.
Migrena biliara, migrena in general. Se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei. Pancreatita. 5 grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat, hepatite virale. Folosita intern, rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar si hepatic, antiviral, colagog(stimuleaza formarea bilei), coleretic(favorizeaza eliminarea bilei). Este un adevarat panaceu in bolile de ficat de orice natura, la spectrul larg de afectiuni tratate adaugandu-se o putere curativa extraordinara. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusurile hepatitice. Rostopasca actioneaza extrem de eficient atat in tratamentul hepatitei A, cat si al hepatitei B. Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul hepatitei se obtin prin asocierea sa cu alte doua plante cu efecte deosebite asupra ficatului: turita mare si sunatoarea. Cea mai eficienta modalitate de administrare este sub forma de infuzie (jumatate de litru pe zi - atentie, infuzia pentru uz intern), cu precizarea ca pe langa rostopasca se mai adauga o lingurita de turita mare si o lingurita de sunatoare, cantitatea de apa ramanand neschimbata. Jumatatea de litru de infuzie se bea in reprize - cate 100 ml (jumatate de pahar) din doua in doua ore. Tratamentul dureaza 49 de zile. Fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.
Ciroze. Rostopasca este un puternic drenor si tonic pentru ficat, stimuland refacerea celulei hepatice. In tratamentul cirozei se foloseste un amestec de tincturi de rostopasca, armurariu (Silybum marianum) si pedicuta (Lycopodium clavatum) in proportii egale. Se ia o lingurita din acest amestec de tincturi, diluata in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum 6 luni, perioada in care nu se consuma alcool, tutun, carne si preparate din carne, margarina, prajeli, alimente conservate, alimente ce contin substante chimice (pentru colorare, aromatizare, conservare etc.). Herpesul bucal si herpesul genital. Se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.
Cancerul. Cercetatorii din spatiul ex-sovietic au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, rectal, de colon, de san, de ficat. Cataracta. Pliniu recomanda planta ca remediu impotriva orbirii. Sucul proaspat nediluat se poate folosi doar pentru ungerea pleoapelor, in niciun caz acesta nu trebuie sa patrunda in ochi. In cazul cataractei se spala bine cateva frunze si tulpinite proaspete si se zdrobesc intre degete pana la aparitia sucului de culoare portocalie. Zeama obtinuta se pune cu varful degetului aratator pe coltul ochilor tinuti inchisi. Nu dupa mult timp se constata efectul de limpezire a vederii.
Toxicitatea rostopascai: Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic. La primele semne de intoxicatie, pacientul va fi dus la medic.
