x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Trup, minte, suflet Arta de a fi… tată

Arta de a fi… tată

14 Aug 2007   •   00:00

Tăticii zilelor noastre sunt din ce in ce mai implicaţi in creşterea copiilor. Şi nu este o implicare superficială. Vedem tot mai mulţi bărbaţi care işi insoţesc partenerele la maternitate şi chiar asistă la naştere.

Tăticii zilelor noastre sunt din ce in ce mai implicaţi in creşterea copiilor. Şi nu este o implicare superficială. Vedem tot mai mulţi bărbaţi care işi insoţesc partenerele la maternitate şi chiar asistă la naştere. Bărbaţi care invaţă cum se face toaleta bebeluşului de indată ce este adus acasă de la maternitate. Bărbaţi care hrănesc copilul cu biberonul. Bărbaţi care ies la plimbare cu cel mic. Bărbaţi care insoţesc copilul la grădiniţă sau la şcoală. In această perioadă in care femeia capătă tot mai multe puteri sociale este firesc ca o parte din rolul ei in familie să fie impărţit cu bărbatul.

Psihologul Mirela Zivari de la Clinica Psihoconsulting laudă iniţiativa bărbaţilor care işi iau concediu pentru ingrijirea copilului. "Curajul de a sta acasă cu bebeluşul este remarcabil in cazul unui bărbat. Tatăl care se simte capabil să-i ofere ingrijire unui nou-născut este un model. Din fericire, există tot mai rar bărbaţi care se feresc să-şi ţină bebeluşul in braţe de teamă să nu-i facă vreun rău. Trebuie să recunoaştem insă că majoritatea bărbaţilor rămăn acasă pentru a se ocupa de creşterea copilului atunci cănd salariile lor sunt mai mici decăt ale soţiilor. Dar asta nu inseamnă că sunt mai puţin apreciaţi. Am intălnit şi bărbaţi care işi doresc din tot sufletul să aibă grijă de copil pentru că visau de mult să devină tătici, iar cănd işi văd visul implinit vor să fie foarte prezenţi in primul an de viaţă al copilului."

Legătura paternă

Psihologul Mirela Zivari este de părere că tatăl este capabil in egală măsură ca şi mama să acorde copilului ingrijiri de calitate. Insă, conform legilor naturii, in primele luni de viaţă, copilul are nevoie de mamă. Legătura care se formează intre mamă şi bebeluş incă de cănd acesta se află in burtica ei se păstrează şi după naştere. De aceea, micuţul are nevoie de fiinţa care i-a dat viaţă, căreia ii recunoaşte vocea, mirosul şi chiar stările emoţionale. Din acest motiv, plecarea mamei de lăngă bebeluş prea devreme poate avea un impact emoţional negativ asupra micuţului. Dar in măsura in care tatăl şi-a făcut simţită prezenţa in timpul sarcinii, a vorbit cu bebeluşul, l-a măngăiat prin burtica mamei, se creează de asemenea o legătură intre el şi copil. Oricum, prezenţa tatălui alături de mamă şi copil in primul an de viaţă este mult mai importantă decăt oricare bunică, mătuşă sau dădacă, susţine psihologul Mirela Zivari.

Disponibil, responsabil, tolerant

Tatăl are nevoie de anumite calităţi pentru a-şi indeplini rolul de părinte? In primul rănd, trebuie să fie disponibil sufleteşte pentru apariţia copilului. Este necesar să-şi asume faptul că o dată cu apariţia copilului este posibil ca mama să nu-i mai acorde aceeaşi atenţie ca inainte. Bărbaţii care sunt suficient de responsabili depăşesc această criză a transferului de afectivitate de la el spre copil. Cam asta se inţelege prin disponibilitate emoţională. Tatăl să nu considere că pierde ceva, ba dimpotrivă căştigă.

Bărbaţii trebuie să dea dovadă de responsabilitate, adică să intre in rolul de tată incă de la inceput. Cei care reuşesc acest lucru sunt foarte atenţi cu ingrijirea copilului, dau dovadă de răbdare, invaţă repede ce trebuie să facă, nu se impacientează atăt de repede ca mamele. Uneori tăticii sunt mai calmi decăt mămicile, işi stăpănesc mai bine stările de nervozitate. In plus, majoritatea tăticilor sunt toleranţi atăt cu soţia, căt şi cu copilul.

MODELE. De la cine se invaţă arta de a fi tată? Bărbatul invaţă să fie tată de la tatăl său. Cei care au avut un tată pe care l-au considerat model au mai multe şanse de a deveni la răndul lor părinţi buni. Apoi, "meseria" de tată se invaţă de la grupul din care bărbatul face parte şi, nu in ultimul rănd, de la o soţie suficient de inţeleaptă, care acceptă şi solicită implicarea bărbatului in creşterea copilului, care ştie să creeze o legătură intre bebeluş şi tatăl său. Este bine ca femeia să puncteze fiecare reuşită a bărbatului in rolul de tată, să-l valorizeze, să-l laude pentru ceea ce face.

×
Subiecte în articol: copilului tatăl tata psihologie barbati