Avem motive să ne temem de antidepresive?

Femei sau bărbaţi, tineri sau mai puţini tineri, săraci sau bogaţi… oricine poate suferi de depresie. O boală învăluită în ignoranţă şi prejudecăţi, pe care mulţi o consideră ruşinoasă.

O boală subdiagnosticată şi netratată, pentru că multor pacienţi le este teamă de tratamentul cu antidepresive. Acestea sunt principalele motive pentru care aproape jumătate dintre depresivi nu merg la psihiatru şi nu fac tratament. Iar dintre cei care iau antidepresive, unii nu respectă durata tratamentului, care trebuie să fie de minimum 6 luni. Numărul mare de sinucideri şi înmulţirea cazurilor noi de depresie arată că această boală nu este tratată corespunzător. Au motive pacienţii să se teamă de antidepresive? Răspunde dr Letiţia Dobranici, medic primar psihiatru la Spitalul Clinic CF 2.

Soluţie salvatoare

Medicul psihiatru decide diagnosticul şi tratamentul depresiei pe baza unor evaluări şi teste psihologice recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În formele uşoare de depresie este posibil ca medicul să prescrie doar psihoterapie. Dar în cazul depresiei majore, antidepresivele sunt absolut necesare. În opinia specialistului nostru, depresia majoră nu se tratează nici cu plimbări în parc, nici cu suplimente nutritive. În cazul unui pacient copleşit de tristeţe, care are gânduri sinucigaşe, antidepresivele îi pot salva viaţa. "Aproximativ 80% dintre pacienţii suferinzi de depresie majoră răspund foarte bine la tratament", susţine dr Letiţia Dobranici.

Antidepresivele acţionează direct asupra sistemului nervos central. Stimulează activitatea acestuia, crescând nivelul neurotransmiţătorilor (substanţe care favorizează transmiterea mesajelor între neuroni). Neurotransmiţătorii stimulaţi de antidepresive sunt serotonina şi noradrenalina. Aceştia ţin sub control emoţiile, motivaţia, anxietatea, impulsurile, capacitatea de a resimţi plăcere, comportamentul alimentar, somnul, comportamentul social.
Deoarece pacienţii cu depresie majoră prezintă adeseori recidive, psihiatrii prescriu medicamente antidepresive pe o perioadă de 6 luni sau mai mult, până când simptomele dispar. Mulţi însă abandonează tratamentul fie pentru că se simt mai bine, fie pentru că au impresia că medicamentele nu îi ajută cu nimic. Fac o mare greşeală, pentru că riscul de a recădea în depresie este major.

Dr Letiţia Dobranici admite că tratamentul cu antidepresive nu este uşor de suportat, dar depresia este incomparabil mai chinuitoare decât efectele adverse ale antidepresivelor. Printre aceste efecte secundare se numără uscarea mucoaselor, tulburări de vedere, creşterea tensiunii intraoculare, creşterea temperaturii corpului, tulburări digestive (constipaţie, ocluzie intestinală, reflux gastroesofagian), tulburări urinare. Acestea sunt mai frecvente la pacienţii vârstnici. Însă antidepresivele de ultimă generaţie sunt foarte bine tolerate de pacienţi şi acoperă un spectru larg de tulburări depresive. "Antidepresivele nu dau dependenţă, contrar miturilor, spre deosebire de tranchilizante. Este important însă ca întreruperea tratamentului să fie făcută gradat şi la momentul indicat de medic, pentru a preveni recăderea în depresie", atrage atenţia dr Letiţia Dobranici.

Antidepresivele reduc nivelul anxietăţii şi tristeţii, ajutând în mod semnificativ la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor. Însă în majoritatea cazurilor, antidepresivele nu sunt suficiente. Este nevoie şi de psihoterapie pentru ca pacientul să înveţe cum să reacţioneze în mod adecvat în situaţii dificile. Altfel, va recădea în depresie ori de câte ori întâmpină probleme serioase şi va fi nevoit să apeleze din nou la antidepresive. Dr Letiţia Dobranici consideră că "asocierea psihoterapiei cu medicamentele e foarte importantă. Antidepresivele susţin pacientul din punct de vedere chimic. Dar problemele de viaţă nu dispar cu pastile".

DEPRIMARE VS DEPRESIE. Deprimarea este o tulburare afectivă care apare din cauza unui eveniment negativ. Nu împiedică persoana în cauză să facă lucruri care îi plac. Stările de deprimare alternează şi cu stări de bunădispoziţie. În schimb, depresia este o boală în care anumite zone ale creierului intră în repaus, antrenând
pierderea completă a poftei de viaţă. Depresia este o tulburare la nivelul creierului, şi nu o reacţie la un eveniment de viaţă.

SIMPTOME. Potrivit ghidurilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, prezenţa pe o perioadă de cel puţin 15 zile a şase dintre următoarele zece simptome indică instalarea depresiei. Iată care sunt semnele acestei boli. Senzaţie de tristeţe în mare parte a zilei, aproape în fiecare zi şi tendinţa de a plânge cu uşurinţă. Pierderea interesului pentru orice activitate, care poate ajunge inclusiv la lipsa manifestării afecţiunii faţă de cei din jur şi scăderea dorinţei de a face dragoste. Pierderea poftei de mâncare sau poftă de mâncare exagerată, urmată de scăderea sau creşterea în greutate. Insomnie sau somnolenţă excesivă. Senzaţie de oboseală aproape în fiecare zi. Stare de agitaţie, iritabilitate, percepută şi de cei din jur. Dificultăţi de gândire sau de concentrare a atenţiei, chiar şi în cazul unor sarcini sau decizii simple. Senzaţie de inutilitate sau vinovăţie, senzaţie de neajutorare şi lipsă de speranţă aproape în fiecare zi. Stare tensionată şi lipsa de încredere în propria persoană, evitarea celor din jur. Gânduri despre moarte sau sinucidere.