Biotehnologie - Între trecut şi viitor

Biotehnologia este o ştiinţă care combină reuşit cuceririle ştiinţifice din biologie cu cele de tehnologie în vederea ameliorării permanente a vieţii oamenilor.

Biotehnologia este o ştiinţă care combină reuşit cuceririle ştiinţifice din biologie cu cele de tehnologie în vederea ameliorării permanente a vieţii oamenilor.

Biotehnologiile alimentare sunt cunoscute din vremuri imemoriale, când omul peşterilor, devenit din vânător agricultor, şi-a păstrat se­min­ţe­le cerealelor celei mai bogate recolte pentru a le folosi în anul agricol următor, a crescătorului de animale care a intuit că inseminând animalul din curte cu altul cu performanţe mai bune (mai multă carne, mai mult lapte, mai multă lână etc) va obţine o rasă ameliorată, a celui care frământând făina cu apă şi lăsând-o să stea a descoperit aluatul dospit, a celui care a lăsat laptele proaspăt muls la temperatura camerei şi a obţinut iaurtul.

Modificări
Istoria recentă a biotehnologiilor in­clu­de şi prima polenizare încrucişată a ma­ză­rii din grădină de cel considerat a fi părintele geneticii, Gregor Mendel. Oficiul pentru Evaluarea Tehnologiilor OTA din SUA defineşte biotehnologia ca o şti­in­ţă care reprezintă aplicarea sistemelor şi organismelor biologice în obţinerea unor produse şi servicii. Institutul de ştiinţe şi Tehnologii Alimentare defineşte biotehnologia ca o ştiinţă care foloseşte tehnicile biologice în creşterea plantelor, a animalelor sau culturilor microbiene în scopul ameliorării cantitative, calitative sau senzoriale a alimentelor derivate, a uşurării procesării lor sau a creşterii eficienţei economice. După unii autori, biotehnologia include numai metodele moderne ale ingineriei genetice, metodă care se studiază cu mare atenţie de la începutul anilor ’70. Toate transformările biologice sunt favorizate de o lume invi­zibilă şi extrem de complexă: enzimele.

Enzimele, componente de natură proteică produse de celulele vii, catalizează reacţii de sinteză şi degradare din orga­nismele animale, vegetale şi microorga­nisme, cu numeroase implicaţii şi aplicaţii în industria alimentară.

Fiind componente ale materiei vii de origine vegetală şi animală, enzimele pot manifesta acţiuni favorabile, care conduc la îmbunătăţirea calităţilor naturale constituţionale, gustative, dar şi nefavorabi­le, dacă procesele nu sunt corect conduse, care determină degradarea şi pierderea valorii nutritive. În materia vie se postu­lează că există circa 10.000 de enzime, din care circa 2.000 au fost izolate, în sta­re mai mult sau mai puţin purificată, a căror intervenţie şi acţiune în diferitele procese metabolice este mai mult sau mai puţin cunoscută. Viaţa de zi cu zi, dar şi producţia de alimente este practic plină de procese tehnologice în care en­zimele endogene, proprii materiilor pri­me, dar şi cele exogene, adăugate pentru a mări productivitatea, sunt omni­pre­zen­te.

Noi descoperiri
Cercetările întreprinse în ultimii ani au adus noi dovezi ale complexului meca­nism de acţiune, cu beneficii notabile în valorificarea unor reziduuri rezultate din industria alimentară în vederea diversifi­cării sortimentale sau a reducerii poluării mediului.

Astfel, cercetătorii de la Universitatea Aristotle din Salonic, Grecia, au reuşit să obţină o băutură din valorificarea zerului obţinut de la producţia de brânzeturi prin însămânţarea cu granule de Kefir imobilizate pe material celulozic delignificat sau pe pelete de gluten. Adaosul de fructoză la băutura acidifilă obţinută a îmbunătăţit substanţial gradul de acceptabilitate al produsului şi o măsură de utilizare eficientă a unui subprodus, bogat în proteine, care tradiţional era aruncat sau folosit în furajarea porcinelor.