Burnout: când oboseala te ucide în tăcere

Sergiu Opaeț, profesor din Republica Moldova, și dr. Ștefania Szabo, director medical la Spitalul Județean Buzău, aveau amândoi sub 40 de ani. Ambii iubiți de oameni, dedicați și motivați, ambii copleșiți de un sistem care nu lasă loc de respirație. Moartea lor ridică o întrebare dureroasă: câți oameni trebuie să se stingă pentru ca epuizarea să fie luată în serios?

Trăim într-o lume care ne cere tot mai mult — performanță, adaptare, multitasking, zâmbete. Dar uneori, în mijlocul tuturor acestor cerințe, ceva se rupe. Nu neapărat brusc, ci în tăcere, zi după zi. Asta se numește burnout — și e mai des întâlnit decât am vrea să credem.

Organizația Mondială a Sănătății descrie burnout-ul ca fiind rezultatul stresului cronic de la locul de muncă care nu a fost gestionat bine. Pe scurt, e epuizarea totală — fizică, emoțională și mentală — care apare atunci când tragi de tine prea mult, prea des, fără pauze reale.

Psihologii spun că burnout-ul are trei mari semne:

1. Epuizarea — te simți golit de energie, chiar dacă dormi suficient.

2. Cinismul — începi să devii iritat, detașat sau chiar negativ față de job și colegi.

3. Ineficiența — simți că nu mai faci față, că nu mai ești bun la ceea ce faci.

Asta nu e doar „oboseală de azi”. Este o oboseală care se întinde pe săptămâni sau luni, până când îți fură bucuria și sensul.

Cum se manifestă în viața de zi cu zi

Burnout-ul nu vine peste noapte. Apare încet, ca un fir de nisip care tot curge în clepsidră. La început, poate înseamnă doar un somn prost sau iritabilitate. Apoi, devine un fel de ceață în care te miști fără chef, fără scop.

Semnele cele mai comune sunt:

• oboseală constantă, indiferent de cât dormi;

• pierderea interesului pentru lucrurile care altădată te bucurau;

• dificultăți de concentrare și lipsă de motivație;

• dureri de cap, tensiune musculară, probleme digestive;

• tendința de a evita oamenii sau, dimpotrivă, de a te refugia în muncă.

Uneori, cei din jur observă primii. Partenerul îți spune că „ai devenit alt om”. Colegii remarcă faptul că „pari mereu nervos sau absent”. Burnout-ul nu e un eșec personal — e un semnal de alarmă că ai dat prea mult, prea mult timp, fără să te reîncarci.

De ce este periculos

Burnout-ul nu dispare de la sine.
Dacă îl ignori, poate duce la depresie, anxietate, insomnii și chiar probleme fizice: hipertensiune, imunitate scăzută, tulburări digestive.

Psihologul american Christina Maslach, cea care a studiat acest fenomen timp de decenii, spune că „burnout-ul nu înseamnă că nu ești suficient de puternic — ci că ai fost puternic prea mult timp”.

Cine poate observa că ai ajuns în burnout

• Tu — când nu mai simți bucurie, doar oboseală.

• Familia — când te vede retras, fără chef, ușor iritabil.

• Colegii sau șefii — când scade performanța sau apar conflicte.

• Medicul sau psihologul — când somatizezi stresul prin dureri, insomnii sau epuizare fizică.

Ce spun experții

Conform unui raport al American Psychological Association, aproape 80% dintre angajați simt că stresul le afectează sănătatea.
Iar Organizația Mondială a Sănătății avertizează că burnout-ul e una dintre cele mai mari amenințări pentru sănătatea mentală la locul de muncă — pentru că, de multe ori, e ignorat până devine cronic.

Ce poți face (și ce pot face și alții)

1. Începe prin a recunoaște

Nu e o rușine să spui „sunt epuizat”. Din contră, e un act de curaj.

2. Pune limite

Stabilește ore clare de lucru, ia pauze adevărate, nu doar cu ochii în telefon.
Învață să spui „nu” fără vinovăție.

3. Caută sprijin

Vorbește cu cineva — un prieten, un psiholog, medicul de familie. Uneori, doar faptul că spui cu voce tare ce simți e primul pas spre vindecare.

4. Redescoperă lucrurile care te bucură

Mersul pe jos, grădinăritul, gătitul, pictura, lectura — orice te face să simți că ești din nou tu.

5. Angajatorii pot (și trebuie) să ajute

Reducerea volumului de muncă, program flexibil, pauze reale, consiliere psihologică la locul de muncă.
Un angajat sănătos psihic e un angajat valoros.

Burnout-ul nu e o slăbiciune, ci o consecință a unei lumi care uită prea des că nu suntem roboți.
E un semnal că trebuie să ne oprim, să respirăm, să regăsim echilibrul între a face și a fi.

Cea mai frumoasă parte?
Se poate trata. Cu grijă, timp, sprijin și sinceritate.
Pentru că, uneori, cea mai mare performanță nu e să reziști, ci să știi când să te odihnești.

Burnout-ul nu este doar o problemă individuală — este o problemă de sistem, de cultură și de mentalitate. Trăim într-o lume care glorifică munca fără pauză și uită că, dincolo de funcții și rezultate, există oameni.

A vorbi despre epuizare nu e un semn de slăbiciune, ci o formă de supraviețuire. Poate că cea mai mare lecție pe care ne-o lasă aceste pierderi este aceea că viața nu trebuie trăită în ritmul burnout-ului. Trebuie să învățăm să ne oprim la timp — pentru noi, pentru cei dragi, pentru toți cei care nu au mai apucat să o facă.

Citește pe Antena3.ro

Teodor Țigan, fost șef în Romsilva, rămâne fără job și trebuie să dea înapoi bonusul de pensionare de 280.520 de lei, spun judecătorii