Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Legea etichetării alimentelor este veche de şase ani. Cu toate acestea, ea este străină de mulţi producători, iar consumatorii se mulţumesc cu ceea ce găsesc la raft.
Sfat - Alimentele trebuie însoţite şi de informaţii nutriţionale
Legea etichetării alimentelor este veche de şase ani. Cu
toate acestea, ea este străină de mulţi producători, iar consumatorii se mulţumesc
cu ceea ce găsesc la raft.
Prin etichetă se înţelege orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat care conţine elemente de identificare a produsului şi care îl însoţeşte sau este aderent la ambalajul acestuia, se precizează în Hotărârea de Guvern nr. 106/2002. Prin etichetare se doreşte a da consumatorilor informaţiile necesare despre produs şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care se supun. Etichetarea şi metodele prin care acest proces se realizează nu trebuie să atribuie alimentelor proprietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau să facă referire la acestea. Sunt exceptate de la această interdicţie apele minerale naturale şi orice alimente nutritive speciale autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice. Toate menţiunile care se înscriu pe etichete trebuie să fie redactate în limba română, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi. Este interzisă modificarea datei durabilităţii minimale sau a termenului de valabilitate înscris prin eticheta originală.
DATE. Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu informaţii ca denumirea sub care este vândut alimentul, lista cu ingredientele, cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, cantitatea netă pentru alimentele preambalate, durata durabilităţii minimale sau în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate. De asemenea, data-limită de consum, condiţii de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale, denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului (în cazul produselor din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau al distribuitorului înregistrat în România), locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului trebuie să fie menţionate pe eticheta produsului. Instrucţiunile de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor, şi concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum, o menţiune care permite identificarea lotului, menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse trebuie să se regăsească şi ele pe etichetă. Dacă volumul de alcool este mai mare de 1,2%, pe etichetă trebuie menţionată concentraţia alcoolică în volum.
Citește pe Antena3.ro
Situaţii deosebite
În cazul etichetelor nutriţionale, trebuie menţionate valoarea energetică şi substanţele nutritive ca proteine, glucide-zaharuri, lipide, fibre, sodiu, vitamine şi mineralele prezente în cantităţi semnificative. Poate cuprinde, de asemenea, substanţe ca: amidon, polioli, acizi graşi mononesaturaţi, acizi graşi polinesaturaţi, colesterol şi oricare din mineralele sau vitaminele prezente în aliment în cantităţi semnificative. Este obligatoriu ca la prezentarea sau la publicitatea produsului, cu excepţia campaniilor publicitare colective, să apară pe etichetă o menţiune nutriţională. Când alimentul este compus din mai mult de un ingredient, expresia “produs din soia modificată genetic” sau “produs din porumb modificat genetic”, după caz, se înscrie în lista cuprinzând ingredientele, între note de subsol, dispusă vizibil, la care se face trimitere prin intermediul unui asterisc înscris lângă ingredientul respectiv.
