Codexul, agent de vânzări pentru medicamente

Paul Anthony Taylor este directorul pentru relaţii externe al Fundaţiei Dr Rath din Germania. Aceasta încearcă prin acţiunile ei să conştientizeze populaţia cu privire la pericolul adoptării Codex Alimentarius (CA).

Afaceri contra boli. Aceasta este descrierea pe care Taylor o face recomandărilor date de Comisia Codex Alimentarius. Motivul lui este unul simplu: Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO) se foloseşte de ghidurile şi standardele Codex pentru a rezolva disputele internaţionale.

În 1995, când s-a înfiinţat Organizaţia Mondială a Comerţului, rolul recomandărilor (CA) s-a schimbat. Scopul principal al Comisiei Codex Alimentarius la înfiinţare, în 1963, îl reprezentau protejarea sănătăţii consumatorilor, adaptarea tuturor normelor şi standardelor de siguranţă alimentară, astfel încât hrana să aibă aceeaşi calitate peste tot în lume, asigurarea de practici comerciale corecte în comerţul cu alimente. Normele erau şi sunt şi acum doar simple recomandări, cel puţin teoretic. Numai că, din teama de a nu pierde dispute economice, guvernele statelor membre CA şi WHO se văd nevoite să adopte toate aceste standarde. Având în vedere că WHO are 149 de state membre, se poate spune că aproape toată planeta depinde de cele două foruri mondiale.

CONTROL TOTAL
Comisia Codex Alimentarius nu s-a limitat la a face recomandări doar pentru hrană. Suplimentele alimentare cu vitamine şi minerale, menţiunile de sănătate de pe alimente, hrana organică, alimentele modificate genetic, etichetarea, reclamele, aditivii alimentari şi pesticidele au făcut şi ele subiectul recomandărilor CA. Paul Anthony Taylor atrage atenţia că, acoperind aproape tot ce înseamnă hrană, Codexul are la bază interese econo-mice mai ales în ceea ce priveşte industria farmaceutică şi cea a produselor chimice, pe care le pun deasupra sănătăţii consumatorilor.

În iulie 2005 a fost lansat "Ghidul pentru Suplimente Alimentare". Acesta a fost folosit de Uniunea Europeană pentru Directiva privind Suplimentele Alimentare, care limitează cantitatea de vitamine şi minerale din aceste remedii şi interzice folosirea pe etichetele acestora a cuvintelor "previne", "tratează", "vindecă", "alină". Totuşi, de-a lungul timpului au existat numeroase studii realizate de oameni de ştiinţă prestigioşi, care au arătat că suplimentele naturale pot ajuta la prevenirea, tratarea, vindecarea şi alinarea anumitor boli. Ţinând cont de aceste măsuri, Taylor conchide că sănătatea consumatorilor este neimportantă pentru CA, primordială fiind sporirea bugetelor firmelor producătoare de medicamente.  

Politica de sprijinire a industriei de farmaceutice a început de mult. În 1979 a fost lansat "Ghidul privind menţiunile de pe etichetele alimentelor", revizuit mai târziu, în 1991. Acesta interzice ca pe produsele naturale să se facă precizări cu privire la efectele benefice asupra sănătăţii, asigurându-se că nu va sta scris nicăieri că dintr-o alimentaţie echilibrată un om sănătos îşi poate lua toate vitaminele şi mineralele necesare. Prin aceste "recomandări", Codexul încurajează oamenii să vadă medicamentele ca singura modalitate de a preveni şi vindeca orice boală.

BIO, DAR CU CHIMICALE
Comisia Codex Alimentarius a acordat în ultimii ani o atenţie mărită alimentelor organice. Prin Comitetul pentru Etichetarea Alimentelor încearcă să coboare standardele pentru hrana ecologică, permiţând folosirea dioxidului de sulf. Aceasta este o substanţă care poate provoca reacţii alergice. De asemenea, producătorii pot utiliza nitrit şi nitrat de sodiu (care au potenţial cancerigen şi induc sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare ADHD), şi caragenan (asociat apariţiei ulcerului şi cancerului de stomac). Mai mult, Comisia Codex Alimentarius a permis folosirea etilenei, prin "Ghidul privind Producţia, Procesarea, Etichetarea şi Vânzarea Alimentelor Produse în Agricultura Ecologică". Etilena este folosită pentru a induce coacerea rapidă a fructelor şi legumelor pe timpul transportului. Măsura a fost acceptată şi de WTO, în contextul în care metoda este aprig contestată în cazul agriculturii convenţionale.  

Paul Anthony Taylor explică motivul pentru care s-a luat o astfel de decizie: "Este simplu. Alimentele organice sunt mai scumpe decât cele nonecologice, dar şi mai căutate şi de aceea reprezintă o ameninţare pentru cei care produc prin agricultura convenţională. Coborând standardele, pot şi aceştia să îşi vândă produsele pentru care au folosit substanţe chimice, ca fiind bio, la preţuri mari. Privind mai profund, alimentele eco sunt o ameninţare şi pentru industria farmaceutică, fiind mai bogate în nutrienţi decât cele clasice. Mai mult, producătorii de hrană ecologică nu mai au nevoie de pesticide şi alte substanţe, iar cei care le fabrică ar avea de suferit din punct de vedere financiar". Taylor merge mai departe cu explicaţia, spunând că din moment ce seminţele folosite în agricultura bio nu pot fi patentate, vor avea de suferit cei din industria biotehnologiilor, numindu-i pe cei de la Bayer şi de la BASF.

Primul "Ghid privind alimentele modificate genetic" a fost lansat de Comisia Codex Alimentarius în 2003. De pe urma lui au avut de câştigat SUA, Canada şi Argentina în disputele pe care le-au avut la Organizaţia Mondială a Comerţului cu UE, care nu permite importul de alimente modificate genetic (OMG).

În prezent are loc o revizuire a ghidului, sub presiunea celor trei mari ţări producătoare de OMG. Acestea cer ca produsele care au în compoziţie organisme modificate genetic să nu fie etichetate ca atare. Dorinţa lor este justificată, dacă ne gândim că tot mai mulţi oameni sunt împotriva consumului unor astfel de produse, iar prezenţa unei astfel de menţiuni pe etichetă ar atrage după sine respingerea alimentului de consumatori şi pierderi financiare uriaşe.   

Nu numai producătorii au de câştigat de pe urma liberalizării comerţului cu OMG. Producătorii de seminţe, jucători mari şi pe piaţa produselor farmaceutice, ar fi încântaţi de profiturile care le-ar reveni de pe urma unei asemenea măsuri. Paul Anthony Taylor afirmă că ghidurile Comisiei Codex Alimentarius sunt rodul unor interese financiare enorme, iar cei mai interesaţi ca suplimentele alimentare, practicile medicale naturale şi alimentele organice să dispară sunt producătorii din industria farmaceutică.  

ETICHETARE, NU INFORMARE!
În 1965, în cadrul CA s-a înfiinţat Comitetul Codex pentru Etichetarea Alimentelor. Taylor spune că citind ghidurile apărute după întâlnirile comitetului te duci cu gândul doar la faptul că vor să împiedice consumatorii să afle beneficiile suplimentelor alimentare şi ale alimentelor naturale. Mai grav este faptul că efectele pozitive au fost dovedite de ne-numărate studii realizate la centre de cercetare sau universităţi serioase din întreaga lume sub conducerea unor oameni de ştiinţă a căror competenţă nu poate fi contestată.

Comisia Codex Alimentarius a devenit interesată de industria publicitară în domeniul alimentelor încă din 1972, însă s-a implicat serios din 2006, de la întâlnirea pe care Comitetul pentru Etichetarea Alimentelor a avut-o în Ottawa, Canada. Prin modul în care aceştia au schiţat definiţia "reclamei" ("orice reprezentare publică, alta decât eticheta, care are ca scop sau care influenţează şi schimbă atitudinea, comportamentul şi convingerile cu scopul de a promova în mod direct sau indirect vânzare de alimente"), Taylor spune că se încearcă distrugerea organizaţiilor nonprofit care militează pentru o alimentaţie naturală.

În cadrul Comisiei Codex Alimentarius există un comitet specific care se ocupă cu stabilirea dozelor maxim admise pentru aditivii alimentari. În acest moment, lista cuprinde aproximativ 300 de aditivi naturali sau de sinteză. Taylor atrage atenţia că dozele stabilite de Codex se referă la aditivi consumaţi singuri, ceea ce nu se întâmplă niciodată. În fiecare zi consumăm o mulţime de astfel de substanţe care interacţionează între ele, iar efectele pe termen lung sunt ignorate de reprezentanţii comitetului.

"În mod deloc surprinzător, firmele care produc aditivi alimentari sunt aceleaşi care doresc interzicerea suplimentelor alimentare şi care forţează intrarea pe piaţă a organismelor modificate genetic", spune Taylor.

PESTICIDELE VĂND MEDICAMENTE
Comitetul Codex pentru Pesticide s-a format în 1966 şi are scopul de a stabili limitele maxime de pesticide din grupele de alimente. Ca şi în cazul aditivilor alimentari, nu se ia în considerare faptul că noi consumăm mai multe pesticide în aceeaşi zi, iar la stabilirea limitelor se presupune că o persoană ingerează o singură substanţă. Cum pesticidele sunt produse de firme care scot pe piaţă şi medicamente, este clar că scopul lor este să adune clienţi pentru tratamentele adecvate bolilor asociate consumului de pesticide.

Codexul şi comerţul
Rezoluţiile stabilite de Comisia Codex Alimentarius au fost adoptate la a XI-a întâlnire a Conferinţei pentru Hrană şi Alimente FAO, în 1963.  Ideea a pornit de la un Cod similar, Codex Alimentarius Austriacus, care a fost utilizat pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar între anii 1987 şi 1911. Austria a fost cea care a implementat în perioada 1954-1958 un Codex Alimentarius Europaeus. În 1961 s-a luat decizia ca FAO şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) să fie călăuzitoarele Codex Alimentarius Europaeus.  Ca şi Codexul, şi WTO are o istorie veche. Din 1947 funcţionează Acordul General privind Tarifele şi Comerţul, care în 1995 a devenit WTO.

La scurt timp, CA şi WTO au semnat un acord prin care Codex este arbitru în disputele internaţionale cu alimente. Codexul nu obligă pe nimeni să respecte recomandările pe care le face, însă WTO da. Baza legală o constituie "Acordul privind Aplicarea Măsurilor Sanitare şi Fitosanitare" şi "Acordurile Privind Barierele Tehnice ale Comerţului".

"Alimentele organice sunt mai scumpe decât cele non-ecologice, dar şi mai căutate şi de aceea reprezintă o ameninţare pentru cei care produc prin agricultura convenţională. Coborând standardele, pot şi aceştia să îşi vândă produsele pentru care au folosit substanţe chimice, ca fiind bio, la preţuri mari. Privind mai profund, alimentele eco sunt o ameninţare şi pentru industria farmaceutică, fiind mai bogate în nutrienţi. Mai mult, producătorii de hrană ecologică nu mai au nevoie de pesticide, iar cei care le fabrică ar avea de suferit din punct de vedere financiar"
dr Paul Anthony Taylor