Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce am aprofundat specificitățile Salvatorului și ale Persecutorului, iată că a venit rândul Victimei. Ce implică acest tip de comportament? Este o chestiune generată genetic, ori indusă în mediul familial/social? Psihologa Elena-Carmen Țuca are cuvântul: „Povestea Victimei începe cu «A fost odată ca niciodată un copil căruia i se spunea sau i se dădea de înțeles că nu e capabil să facă nimic de unul singur». Primele semne care dovedesc poziția de Victimă apar dacă părintele nu îi atribuie copilului nicio responsabilitate specifică vârstei, ci face totul în locul lui, tipic pentru «băiatul mamei» sau «fata mamei». Astfel, copilul învață că nu poate avea grijă de sine”.
Umbra copilului interior rănit
Efect devastator (în viitor), nu? „Exact. Acel copil se vede în imposibilitatea de a face față vieții, așa că ademenește Salvatorul, spunându-i «ești singurul care mă poate ajuta», iar aceste cuvinte sunt unele pe care orice Salvator dorește să le audă! Povestea Victimei - a urmat psihologa Elena-Carmen Țuca - este despre vină și rușine. Victima face jocurile în Triunghiul lui Karpman”. Cum? „Vinovăția este adesea folosită de Victimă într-un efort de a manipula Salvatorul să aibă grijă de ea: «Dacă nu o faci tu, cine o va face?». Victima se consideră defectă și incompetentă, așadar caută mereu pe cineva care să o salveze. Apoi, și Victima are un aspect-umbră, exact ca Salvatorul și Persecutorul. Dacă în cazul ultimelor două, umbrele sunt părinții, în cazul Victimei este vorba despre umbra copilului interior rănit”.
Leapșa emoțională: de la Victimă, la Persecutor
Mai precis? „Aceasta crede că nu este capabilă să-și poarte de grijă, se vede vulnerabilă, fragilă, fără putere. De mică i s-a inoculat că nu va fi în stare să se descurce singură. Astfel, ulterior își neagă atât abilitățile de a-și rezolva problemele, cât și faptul că puterea se găsește și în propriile mâini. Atenție, însă! O Victimă se poate muta pe poziția de Persecutor atunci când sabotează eforturile Salvatorului, de multe ori adoptând față de acesta un comportament pasiv-agresiv”. Adică? „Victima prestează jocul «da, dar...», sugerându-i Salvatorului că în zadar încearcă să-i rezolve problema, pentru că nu va funcționa. De ce? Fiindcă problema este de nerezolvat. Făcându-l pe Salvator să se simtă inutil, Victima trece la rolul de Persecutor pentru a putea da vina pe ceilalți și pentru a-i manipula, ca să aibă grijă de ea”. O tipologie complexă, nu?
Carte de vizită
Ultimele comentarii: „Convinsă de incompetența sa, Victima trăiește într-un vortex de rușine proprie, de multe ori însușindu-și vicii periculoase: exces de alcool și/sau de droguri sau supraalimentare. Gândul că e defectă devine, din păcate, identitar”.
Triunghiul Karpman sau Triunghiul dramatic reflectă legătura dintre responsabilitate și putere susținându-se pe trei roluri/tipologii: Victimă, Persecutor și Salvator
„Primele semne care dovedesc poziția de Victimă apar dacă părintele nu îi atribuie copilului nicio responsabilitate specifică vârstei, ci face totul în locul lui, tipic pentru «băiatul mamei» sau «fata mamei»”, Elena-Carmen Țuca, psihologă
„Convinsă de incompetența sa, Victima trăiește într-un vortex de rușine proprie, de multe ori însușindu-și vicii periculoase: exces de alcool și/sau de droguri sau supraalimentare”, Elena-Carmen Țuca, psihologă
