Cu dragoste la orice varsta

"Esti important pentru mine. Imi pasa de tine, de problemele pe care le ai, vreau sa am grija de tine si sa te protejez." Ce dovada de afectiune poate fi mai frumoasa decat aceste cuvinte? Si cum putem trai fara o motivatie sentimentala? Nu putem, ne spun psihologii. Pentru ca este in natura umana sa fim dependenti de afectivitate si sa o cautam chiar si acolo unde ea nu exista. Numai motivati afectiv ne asiguram echilibrul si armonia care stau la baza unei dezvoltari sanatoase. Fara afectivitate, ne simtim complet alienati.

Tulburari

Ne nastem cu o imensa dorinta de afectiune, caci este lucru stiut: micutii au o mai mare nevoie de afectiune in comparatie cu adultii. S-au facut studii si este dovedit ca micutii lipsiti de afectiunea familiei dezvolta la varsta adulta tulburari de atasament, riscand sa devina adulti cu serioase tulburari psihologice. "Lipsa de afectiune din copilarie poate duce la maturitate la pierderea respectului de sine, la pesimism, intoleranta, diferite frustrari, stres, lipsa de autocontrol, dificultati in stabilirea unei relatii intime, autentice, bazate pe incredere si afectiune, uneori avand o predominanta agresiva si violenta", arata psihologul Oana Pavel. Mai mult, acesti copii privati de afectiune au atitudini si comportamente antisociale si obtin rezultate mediocre la scoala.

Femeia vs barbatul

Si adultii au nevoie de afectiune. Deosebirea este ca adultul stie sa astepte. Nevoia de afectiune ramane constanta si la varsta adulta, dar se manifesta mai ales in anumite circumstante care tin de evenimente majore: boala, deceptii. In ceea ce priveste deosebirile dintre femei si barbati, psihologul Oana Pavel ne asigura ca acestea nu exista. Toti avem nevoie de afectiune, insa ceea ce ne deosebeste este modul in care ne exprimam. "Analizele asupra diferentelor dintre sexe arata ca femeile sunt mai expresive din punct de vedere afectiv, atat verbal, cat si nonverbal. Barbatii isi exprima afectiunea mai degraba intr-un plan actional. Altfel spus, un barbat va cumpara un cadou, isi va invita partenera la cina, va vopsi garajul, mai degraba decat sa-ti planga pe umeri, sa spuna «te iubesc» sau sa discute despre ceea ce simte", ne asigura psihologul Oana Pavel.

A darui si a primi

Afectivitatea inseamna deopotriva a primi si a darui. Ne asteptam sa primim afectiune de la cei din jur, pentru ca fara acest sentiment ne simtim incompleti si nerealizati. Unii dintre noi au o mai mare nevoie de gesturi specifice afectivitatii: sarutari, mangaieri... Altora le sunt suficiente doar cuvinte de incurajare si apreciere. O vorba buna, rostita la momentul potrivit, poate face mai mult decat un cadou frumos si costisitor. A darui afectiune cere efort, pentru ca inseamna a intelege, a ajuta, a avea grija de celalalt. De cele mai multe ori, acest efort nu este constientizat de persoana care ofera afectiune. De exemplu, iluzia unei noi relatii nu ne lasa sa percepem efortul pe care il depunem pentru a-l multumi pe celalalt si de a-i oferi o stare de bine.

Neintelegeri

Se intampla frecvent ca persoanele din jur sa nu ne poata satisface nevoia de afectiune. "Desi cu totii ne dorim relatii calde cu cei din jur, acest lucru nu este intotdeauna posibil, din diferite motive: lipsa de curaj, trasaturi de caracter diferite, unele evenimente critice din viata noastra, care au fost in mod defectuoas gestionate. In aceste situatii, contactele pot deveni formale. Iar cand unul dintre parteneri simte lipsa a ceea ce reprezinta o relatie autentica, interactiunea dintre cei doi se deterioreaza", ne spune psihologul Oana Pavel.

LIMBAJ AFECTIV. Mangaieri, atingeri, saruturi, zambete... Sunt manifestari ale afectivitatii. Dar afectiunea poate fi transmisa si altfel: o felicitare, un buchet de flori, o mana intinsa, un mesaj telefonic, o conversatie sau o cina romantica. Exista multe modalitati prin care un individ poate sa comunice, sa transmita afectiune. Toate aceste manifestari se constituie in ceea ce poarta numele de limbaj afectiv.

DISPONIBILITATE. Nu intotdeauna avem aceeasi disponibilitate de a oferi afectiune. Exista momente cand propriile framantari si preocupari ne determina sa ne concentram asupra propriei fiinte si sa ii neglijam pe cei din jur. Dar exista si circumstante care tin de starea noastra de confort interior, cand acumulam o mai mare cantitate de afectiune. "Comparativ cu emotiile, afectiunea poate fi acumulata si stocata. Cand vorbim despre vacante spunem ca «ne incarcam bateriile» si astfel avem o mai mare disponibilitate de a ne ajuta prietenii, familia sau partenerii", arata psihologul Oana Pavel.

SFATURI

BATRANI. La varsta senectutii, nevoia de afectiune este mai pronuntata decat la varsta adulta. Aceasta se intampla mai ales in situatia in care batranii sunt singuri sau au trecut prin evenimente critice, precum pierderea unei persoane dragi, chiar a partenerului de viata. Psihologul Oana Pavel ii sfatuieste pe copiii acestor batrani sa sporeasca numarul vizitelor, sa le acorde mai multa atentie si sa fie mai afectuosi cu parintii lor. EXCES. Un exces de afectivitate poate sa deformeze comportamentul individului. De exemplu, un copil alintat, care a fost sufocat cu afectiunea parintilor, se va confrunta la varsta adulta cu probleme de adaptare la locul de munca si va face fata mai greu acestora. In alte cazuri, copilul alintat va deveni un adult egoist. De aceea, psihologul Oana Pavel avertizeaza parintii sa dozeze afectiunea pentru copiii lor, astfel incat sa nu ii sufoce. SEMNAL. Relatiile familiale si sociale defectuoase pot avea ca rezultat frustrarea, tensiunea, nefericirea si adoptarea unui comportament negativ. Uneori, comportamentul se poate transforma, mai ales in cazul barbatilor, intr-o atitudine violenta. Toate aceste manifestari nu sunt decat niste semnale de alarma care transmit acelasi mesaj: "Am nevoie de afectiune". Cu toate acestea, foarte putini realizeaza care este substratul nefericirii lor.