Cu laptopul în concediu?

Nu ştiţi ce să faceţi cu timpul liber în concediu? Vă încearcă un sentiment de inutilitate în zilele libere? Vă gândiţi mereu la treburile pe care le-aţi lăsat nerezolvate la muncă sau, mai rău, încercaţi să le rezolvaţi stând cu laptopul pe plajă? Dacă nu aveţi internet sunteţi în pragul unei crize nervoase? Aţi putea suferi de o dependenţă pe care mulţi dintre noi o avem, dar puţini o conştientizăm: dependenţa de muncă.

Cum se manifestă, ce ascunde şi mai ales ce efecte are ea asupra noastră ne spune psihologul Ştefania Niţă, de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti.

CUM O IDENTIFICI?
Şi femeile, şi bărbaţii, în egală măsură, pot deveni dependenţi de muncă. Primul semn al acestei dependenţe este programul prelungit. Un ritm de muncă de 10-12 ore pe zi, uneori chiar de 14, este un semnal de alarmă. Aţi putea contracara această afirmaţie motivând că şefii vă impun un program prelungit şi dând vina pe volumul mare de muncă. "Nimic mai adevărat, mai toţi muncim mai mult decât opt ore pe zi, deşi rareori programul prelungit impus de şefi depăşeşte 10 ore pe zi, chiar şi în sistemul privat.

Ceea ce face diferenţa între responsabilizare şi dependenţă este faptul că persoanele dependente de muncă nu îşi închid computerul şi nu pleacă de la birou imediat după terminarea programului, o dată cu ceilalţi colegi. Ele mai rămân o jumătate de oră după program, de bunăvoie, iar această jumătate de oră se poate transforma în una-două ore. Ajung astfel să piardă chiar şi puţinul timp pe care l-ar mai putea petrece alături de partener/ă, familie, prieteni", atrage atenţia psihologul.

Un dependent de muncă nu acceptă că mai este şi mâine o zi şi nu poate lăsa treburi de rezolvat în ziua următoare. El îşi poate exprima frustrarea şi tensiunea legate de programul prelungit, dar găseşte pretexte sau dă vina pe alte persoane pentru această problemă: şefi, clienţi, colegi cu o competenţă îndoielnică. Şi chiar dacă nu pleacă foarte târziu de la serviciu, el nu se poate desprinde mental de munca lui. În timpul liber vorbeşte doar despre asta, acasă este îngândurat din cauza problemelor de peste zi şi mintea îi fuge la găsirea de soluţii pentru problemele nerezolvate.

CE FAC CU TIMPUL LIBER?
Dacă au câteva zile libere sau pleacă în concediu, dependenţii de muncă simt că le lipseşte esenţialul. "Un pacient îmi descria trăirile sale: «Mă pregătesc să plec în concediu şi mă încearcă un sentiment de pustiire, simt că rămân gol. În afara muncii mele, nu ştiu ce să fac cu mine, cu oamenii din jur, nu mai ştiu să relaţionez»", povesteşte psihologul Ştefania Niţă. Iar dacă aceşti dependenţi au şansa totuşi să se redescopere pe ei înşişi sau pe cei din jur cu prilejul concediului, există o categorie care cu siguranţă că nu poate reuşi acest lucru: cei care îşi pun în bagaje laptopul, dosarele, telefoanele şi încărcătoarele.
Ei nu fac decât să-şi mute biroul dintr-o locaţie în alta, astfel încât să nu piardă nimic.

CE ASCUNDE?
Întotdeauna există ceva care ne ţine la muncă peste program. "Dincolo de pretexte se ascunde o motivaţie interioară. Poate fi vorba despre dorinţa de afirmare, despre dorinţa de a primi recunoaşterea celor din jur şi de a ne demonstra nouă înşine că suntem buni în ceea ce facem, poate fi vorba despre o tendinţă spre perfecţionism.





Alteori, dependenţa de muncă poate fi un semn că fugim de ceva din viaţa noastră personală: de o suferinţă pe care o trăim în cadrul familiei, de o relaţie care nu merge şi din care nu avem puterea să ieşim", explică psihologul Ştefania Niţă. Când este vorba de o relaţie nefuncţională, dependenţa de muncă este un alt mod de a ascunde lucrurile sub covor. Astfel, ea ne ajută să întreţinem relaţia respectivă, fiindcă nu facem decât să amânăm discuţiile şi deciziile importante.

Când este vorba de imaginea de sine, dependenţa de muncă este cu atât mai mare cu cât încrederea în sine este mai mică. "Succesul profesional ne ajută să ne atenuăm fricile şi neîncrederea în noi înşine. Dar o persoană a cărei încredere în sine este construită doar pe o imagine profesională bună poate suferi uşor un colaps dacă i se iau aceste merite, prin restructurare sau prin trecerea de pe o poziţie profesională pe alta.

Întâlnesc frecvent asemenea cazuri în această perioadă de criză economică, în care schimbările sunt la ordinea zilei", potrivit psihologului. Încrederea construită doar pe o imagine profesională bună nu este autentică, nu provine din interiorul nostru. De aceea, ea se dărâmă foarte uşor atunci când ne pierdem funcţia, statutul. O persoană cu o reală încredere în sine îşi reevaluează poziţia şi încearcă să identifice soluţii pentru a-i fi bine. De partea cealaltă, o persoană cu o falsă încredere în sine priveşte totul ca pe un capăt de linie.


Sfatul Psihologului
Este puţin probabil ca un dependent de muncă să plece în concediu fără agendă sau cu telefonul închis, aşa cum ar fi indicat. "Cei care nu se pot desprinde de munca lor ar fi bine să se pregătească emoţional înainte de a pleca în concediu. Apoi, ar putea să experimenteze puţin câte puţin cum este să nu aibă responsabilităţi, stând la început cu telefonul închis pentru câteva ore, apoi pentru o zi, două. În cele din urmă, trebuie să ajungă să privească zilele libere ca un timp intim. În caz contrar, vor uita să se bucure, să facă lucruri pentru ei", potrivit psihologului Ştefania Niţă.

PE PLAJĂ, LA MUNCĂ
Când ne continuăm munca în concediu, nu doar că nu vom reuşi să ne odihnim, dar vom acumula tensiune, stres şi, mai devreme sau mai târziu, ajungem inevitabil la supraepuizare. Nu facem decât să schimbăm oraşul, aerul, dar noi suntem în continuare la muncă, ne simţim în continuare solicitaţi, iar acest lucru este aparent o stare de bine. În realitate, focalizarea pe muncă ne înstrăinează de noi înşine şi ne afectează relaţiile personale. "Ne înstrăinăm de prieteni, cunoştinţe, parteneri, somnul nu mai este somn, mâncarea nu mai are gust, mersul este o alergătură permanentă şi se instalează încet-încet oboseala, care se acutizează în timp şi duce la probleme de sănătate", atrage atenţia psihologul Ştefania Niţă.