De ce sîntem atraşi de litoral

Litoralul – refugiul preferat al strămoşilor noştri, dar şi al omului modern. Este concluzia unei echipe internaţionale de antropologi. Ei au descoperit că, în urmă cu 160.000 de ani fiinţe umane trăiau pe ţărmul oceanului, în sudul Africii, avînd obiceiuri asemănătoare cu ale omului modern.

Litoralul – refugiul preferat al strămoşilor noştri, dar şi al omului modern. Este concluzia unei echipe internaţionale de antropologi. Ei au descoperit că, în urmă cu 160.000 de ani fiinţe umane trăiau pe ţărmul oceanului, în sudul Africii, avînd obiceiuri asemănătoare cu ale omului modern.

Cum se explică faptul că oamenii străvechi aveau obiceiuri comparabile cu ale noastre? Cînd au început să se hrănească cu ceea ce le oferea oceanul? Pentru a găsi răspunsurile la aceste întrebări, antropologul american Curtis Marean a hotărît să cerceteze ţărmurile despre care existau indicii privind evoluţia umană. Este vorba despre Peştera Pinnacle Point (Africa de Sud), cu o deschidere ce oferă o privelişte uluitoare spre Oceanul Indian. Această peşteră a adăpostit acum 164.000 de ani oameni cu obiceiuri asemănătoare civilizaţiei moderne, susţin Curtis Marean şi colegii săi într-un articol apărut în revista Nature.

Dovezi ştiinţifice

Cercetătorii au găsit în peşteră cochilii de scoici, cuţite şi alte obiecte din piatră şi resturi de minerale în diverse culori. Ei au stabilit că aceste dovezi arheologice au 164.000 de ani. Oamenii s-au refugiat spre ţărmul oceanului într-o perioadă în care pe continentul african era climă rece şi uscată, potrivit lui Curtis Marean. Cochiliile descoperite indică faptul că oamenii mîncau fructe de mare încă de acum 160.000 de ani. Strămoşii noştri s-au hrănit mai întîi cu ceea ce le-a oferit pămîntul, orientîndu-se foarte tîrziu către mări şi oceane. Cît despre obiectele din piatră, antropologii spun că erau folosite pentru pescuit şi pregătirea hranei. Asemenea obiecte au fost folosite pe durata a sute de mii de ani de locuitorii ţărmului african. Surprinzător, dar nu se deosebesc de cele utilizate în prezent de pescarii africani. Resturile de minerale reprezintă dovezi ale ritualurilor simbolice practicate de locuitorii peşterei. Acele formaţiuni minerale prezintă urme de uzură, semn că au fost folosite. Din ele preparau un fel de chit colorat pe care îl utilizau în practicile ritualice. Acelaşi chit este folosit şi acum de triburile africane.

HIPOCRATE. Apa mării şi algele se numără printre primele medicamente folosite de om. Hipocrate, părintele medicinei, recomanda cura heliomarină datorită puterii de vindecare a apei sărate. El îşi încuraja pacienţii să utilizeze acest remediu pentru a scăpa de probleme articulare şi dureri de spate. Termenul "talasoterapie", utilizat în zilele noastre pentru cura heliomarină, a fost inventat în 1865 de un tînăr medic francez, Joseph de la Bonnardière.

TALASOTERAPIE. Virtuţile climatului marin sînt pe deplin recunoscute de lumea medicală de astăzi. Talasoterapia – vindecarea cu apă de mare – este recomandată tuturor celor care vor să scape de stres, dureri reumatice şi afecţiuni respiratorii. Apa mării este electrolită, ceea ce înseamnă că favorizează încărcarea organismului cu ioni de potasiu, calciu, magneziu, sulf şi alte săruri minerale. Astfel se explică vitalitatea de care ne bucurăm pe litoral.