Dependenţă - Zahărul, un drog pentru creier

Zahărul creează dependenţă, pentru că acţionează la nivelul creierului la fel ca drogurile. Cel puţin aşa susţin cercetătorii de la Universitatea Princeton, care au studiat modul în care creierul controlează pofta de dulciuri.

Zahărul provoacă dependenţă şi probleme comportamentale similare celor produse de alcool, tutun sau droguri, arată un studiu coordonat de profesorul Bart Hoebel de la Departamentul de psihologie şi neuroştiinţe din cadrul Universităţii Princeton (New Jersey). Cercetătorii au studiat semnele dependenţei de zahăr la şoareci de laborator. Obiectivul: descoperirea mecanismului prin care creierul controlează pofta de dulce şi creşterea în greutate. Autorii studiului le-au dat şoarecilor apă, apă cu zahăr şi alcool. Ei au observat că majoritatea au fost atraşi de apa îndulcită, din care au început să bea cantităţi tot mai mari. După şase săptămâni nu au mai primit această apă cu zahăr, iar animalele au început să bea alcool. Aceasta pentru a compensa lipsa zahărului. Astfel cercetătorii au ajuns la concluzia că zahărul provoacă reacţii neurochimice şi tulburări de comportament. Aceste modificări cerebrale sunt asemănătoare celor produse de consumul de droguri sau de tutun.

EXPLICAŢII
În apariţia dependenţei este implicată o substanţă din creier numită dopamină. Consumul excesiv de zahăr determină creşterea nivelului de dopamină. După o lună în care zahărul este consumat zilnic, structura creierului se modifică, adap­tân­du-se creşterii progresive de dopamină. Creierului începe să-i placă dulcele şi se­cretă mai mulţi receptori ai dopaminei. Astfel se intră într-un cerc vicios: cu cât nivelul dopaminei este mai mare, cu atât creşte nevoia de drog, în acest caz de za­hăr. "Aceste rezultate sunt interesante şi ne încurajează să continuăm cercetările la om. Se ştie că pofta de dulce este mai mare pe măsură ce mâncăm mai multe dulciuri. Dar până acum se credea că este vorba despre dependenţă psihologică. Studiul nostru a arătat că zahărul produce modificări la nivelul creierului. Această descoperire ne-ar putea ajuta să obţinem un nou tratament contra tulburărilor alimentare precum bulimia şi anorexia", a declarat profesorul Bart Hoebel.