Din dragoste, pentru copiii noştri

Între femeia însărcinată şi făt există o relaţie tulburătoare. Copilul simte emoţional tot ceea ce mama sa trăieşte. Toate stările ei de bucurie sau de tristeţe, de pace sau de furie, totul este scanat şi înregistrat în sistemul energetic şi emoţional al fătului.

Între femeia însărcinată şi făt există o relaţie tulburătoare. Copilul simte emoţional tot ceea ce mama sa trăieşte. Toate stările ei de bucurie sau de tristeţe, de pace sau de furie, totul este scanat şi înregistrat în sistemul energetic şi emoţional al fătului.

Toţi copiii nenăscuţi încă suferă sau se înveselesc prin mama lor. De aceea, o femeie însărcinată are o dublă responsabilitate atît faţă de ea, cît şi faţă de copilul său pe care îl formează emoţional, fără să ştie – optimist sau pesimist, încrezător sau descurajat, vesel sau trist, puternic sau temător –, după cum e ea.

 
ENERGIE. Din ce în ce mai mult se vorbeşte azi pe această temă. De cînd fizica cuantică a demonstrat cît de importantă este puterea gîndurilor şi a emoţiilor noastre asupra celorlalţi a devenit evident că, dacă toate canalele energetice ale mamei sînt conectate la cele ale copilului, starea ei emoţională, atitudinea ei despre viaţă, dragoste, partener etc. şi chiar despre copilul din pîntece influenţează felul în care acesta percepe lumea înconjurătoare, “văzînd” totul prin ochii ei.

“Îmi doresc un băiat, nu o fată”, poate spune mama. Iar fătul, care e posibil fetiţă, “aude” dorinţa ei şi poate reacţiona emoţional pozitiv sau nu; dacă mama îşi doreşte un băiat de dragul soţului sau pentru “a duce numele mai departe”, fetiţa se poate simţi pe parcursul sarcinii şi la naştere nedorită, neiubită sau ar putea percepe dezamăgirea părinţilor săi.

Prin iubire sau respingere, acceptare sau abandon, mama impregnează astfel în sistemul mental şi emoţional al copilului său primul program de evoluţie ca adult. Pentru totdeauna, acesta va vedea lumea aşa cum a văzut-o prima dată prin emoţiile mamei sale, aceasta dacă nu cumva va reuşi pe parcursul vieţii să îşi schimbe percepţia şi să înţeleagă că fiecare este responsabil pentru viaţa sa, depăşind limitele părinţilor săi.

Eu însămi am avut asemenea experienţe rămase în memoria mea emoţională şi de care am devenit conştientă abia de cîţiva ani încoace, iar aspectele pe care le-am găsit au fost confirmate de mama cu stupoare şi oarecare vinovăţie, realizînd astfel cît de mult m-au putut impresiona negativ gîndurile ei. Desigur, mama nu îşi dădea seama ce făcea şi consider că, deşi încă nu aveam conştiinţa dezvoltată pentru a putea alege binele meu dincolo de percepţiile sale, răspunderea pentru felul în care am decis să înţeleg emoţional lumea înconjurătoare mai tîrziu îmi revine numai mie.

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

 
STATISTICĂ. Din cercetările întreprinse prin metode mai mult sau mai puţin ştiinţifice, dar verificate întotdeauna prin confirmările primite de la părinţi despre perioada  sarcinii reiese că, din lunile V-VI, fătul capătă o abilitate sporită de a interpreta din ce în ce mai clar mesajele emoţionale transmise de mamă.

Dacă, de pildă, mama nu se înţelege cu tatăl copilului, nu se simte iubită, ar putea fi tentată să îi transmită acestuia (tatălui) gînduri negative de separare, uitînd că în ea creşte o fiinţă care poartă şi amprenta energetică şi fizică a soţului ei. Supărîndu-se pe tată, ea transmite fără să vrea gînduri negative şi copilului lui. Această situaţie se întîlneşte şi în cazul femeilor care nu pot menţine o sarcină; multe dintre ele aleg inconştient să renunţe la a avea un copil, pentru că nu se simt unite cu partenerul, chiar dacă poate conştient şi-l doresc. Cînd o femeie nu se simte iubită şi nu are o relaţie echilibrată cu tatăl copilului există pericolul ca sarcina să nu poată evolua, stagnînd după primele luni.

Sînt, de asemenea, cazuri cînd mama are un şoc emoţional, iar sistemul ei energetic este zguduit din temelii; fătul înregistrează în acest caz starea mamei şi e posibil mai tîrziu ca adult, avînd această amintire memorată adînc în subconştient, să reacţioneze similar în anumite situaţii, fără să îşi dea seama de unde provine aceasta.

S-a constatat că acei copii ale căror mame au suferit şocuri emoţionale sau au avut o viaţă tensionată pe perioada sarcinii au înregistrat cele mai multe probleme emoţionale şi fizice imediat după naştere sau mai tîrziu, ca adult.

Cazurile în care mama a adus pe lume copilul printr-o naştere dificilă au şi ele o anumită semnificaţie. Uneori, fătul se teme să înfrunte lumea pe care a văzut-o imperfectă prin ochii mamai sale, ori se simte nedorit ş.a.m.d.

Unii copii pot bloca emoţiile negative primite de la mamă, alţii nu. Cei care nu reuşesc dezvoltă în timp un sistem emoţional mai labil decît ceilalţi.

BOLI. Aşa cum arată statisticile, se nasc din ce în ce mai mulţi copii bolnavi şi există din ce în ce mai multe cazuri de copii de vîrstă mică cu probleme, aşa cum sînt şi adolescenţi debusolaţi şi dezechilibraţi emoţional, care parcă nu îşi găsesc locul în această lume. Cazurile de sinucideri despre care am auzit în ultima vreme, curentul “emo”, toate sînt efecte ale unei vieţi intrauterine şi postuterine lipsite de afecţiune, în care nu au primit suportul emoţional necesar în special de la mamă.

Uneori, mamele cred că, dacă au intenţii bune faţă de copiii lor şi îşi doresc să îi formeze într-un anumit fel forţîndu-i, şi-au făcut datoria – emoţional vorbind – faţă de aceştia. Copilul simte însă întotdeauna cînd este dorit sau nu, cînd este iubit şi acceptat necondiţionat (adică aşa cum este) sau nu şi cînd este o corvoadă pentru părinte sau nu. Copiii pot fi educaţi cu iubire, nu cu teamă. Ei sînt sinceri întotdeauna, pînă cînd învaţă de la adulţi ce sînt minciuna şi falsitatea. Copiii nu îşi pot ascunde sentimentele. De asemenea, copiii reflectă ca o oglindă comportamentul şi atitudinea părinţilor. Cînd un copil suferă, are o problemă ori o boală, probabil că aceştia au încălcat regulile iubirii necondiţionate nu numai faţă de el, faţă de ei înşişi (în raport cu sufletul lor), ci şi între ei (ca soţ şi soţie), căci toate sentimentele trimise de la unul la altul trec, energetic vorbind, prin copil.

Oglinda

Un copil rebel, agresiv, numit “rău”, este şi el oglinda părinţilor săi sau, mai degrabă, a educaţiei primite de la ei; prea mult răsfăţ ori prea multă libertate pot fi dăunătoare în mod egal. Copiii echilibraţi afectiv, care sînt cuminţi şi calmi şi care în primele luni de viaţă nu îşi chinuiesc părinţii nedormind sau plîngînd, reflectă afectivitatea necondiţionată emisă de părinţi şi mai ales de mamă.

Şi mai trebuie spus ceva: din punct de vedere spiritual, sufletele copiilor nu aleg să vină întîmplător într-o familie, ci selectează personalităţile părinţilor şi experienţele de viaţă pe care urmează să le trăiască mai tîrziu. Aşadar, dacă un copil are traume emoţionale din cauza felului în care mama sa gîndeşte în perioada sarcinii sau după, este şi alegerea sa inconştientă de a experimenta aceasta şi de a învăţa anumite lecţii sufleteşti în această viaţă. Nu trebuie aşadar să ne învinovăţim, căci, neştiind aceste lucruri, fiecare a făcut tot ceea ce a putut mai bine în contextul respectiv. Dar putem începe din acest moment să ne educăm copiii în spiritul iubirii şi al înţelepciunii sufleteşti.

Se vorbeşte azi despre metodele de comunicare cu fătul în timpul sarcinii. Au apărut CD-uri cu melodii speciale pe care mamele să le asculte în timpul sarcinii, cărţi de poveşti cu mesaje subliminale adresate fătului etc., existînd la ora actuală o întreagă industrie care oferă suport în acest sens. Dar nici o carte de poveşti şi nici o melodie din lume nu ar putea înlocui vreodată dragostea necondiţionată a mamei pentru puiul său. Pe aceasta, copilul o simte prin toţi porii, o percepe cu toată fiinţa şi constituie elementul fundamental al conexiunii între mamă şi el, tot aşa cum îl şi programează emoţional ca adult mai tîrziu. Iubirea nu costă nimic, dar ce mult înseamnă pentru un suflet de copil! Îi desăvîrşeşte universul, îl formează pozitiv şi îl ajută să crească la propriu şi la figurat. Căci iubirea este esenţa vieţii şi fără ea nimic nu creşte, nimic nu înfloreşte. Nici măcar copiii noştri.

Invitaţie la dialog

Daniela Dumitriu este singurul consultant român Feng Shui acreditat de Feng Shui Society UK  (FSSA) şi singurul practician EFT (Emotional Freedom Technique) din România (EFT-ADV) inclus în lista internaţională a practicienilor avizaţi de Gary Craig, inventatorul acestei tehnici. Eşti invitat să comentezi temele abordate în această pagină, să ne împărtăşeşti experienţele tale.