Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o revizuire sistematică publicată recent în revista Psychophysiology, cercetătorii de la Universitatea Monash din Australia au analizat literatura științifică, căutând să rezuma modul în care conectivitatea creierului uman se schimbă de-a lungul vieții noastre. De la începutul secolului, oamenii de știință au văzut din ce în ce mai mult creierul ca pe o rețea complexă, constând din unități împărțite în regiuni, subregiuni și neuroni individuali. Aceste unități sunt conectate structural, funcțional sau ambele. Cu tehnici de scanare din ce în ce mai avansate, oamenii de știință în pot observa părțile creierului subiecților care „se luminează” ca răspuns la stimuli sau stau pur și simplu în repaus, oferind o privire asupra modului în care creierul nostru este sincronizat.
Echipa Universității Monash a analizat peste 144 de studii care au folosit aceste tehnici de imagistică pentru a sonda creierele a zeci de mii de subiecți. Din această analiză, cercetătorii au dedus o tendință generală a modului în care creierul în rețea se schimbă de-a lungul vieții noastre.
La început, în anii adolescenței și tinereții, creierul pare să aibă numeroase rețele partiționate, cu niveluri ridicate de conectivitate interioară, reflectând capacitatea de a avea loc o procesare specializată. Acest lucru are sens, deoarece acesta este momentul în care învățăm cum să facem sport, să vorbim limbi străine și să ne dezvoltăm talentele. Aproape de 40 de ani, însă, asta începe să se schimbe. Creierul începe să devină mai puțin conectat în acele rețele separate și mai conectat la nivel global între rețele. Până la 80 de ani, creierul tinde să fie mai puțin specializat la nivel regional și mult mai larg conectat și integrat.
Această „recablare” are efecte tangibile asupra cogniției.
„Adulții în vârstă au tendința de a manifesta o gândire mai puțin flexibilă, cum ar fi formarea de noi concepte și gândire abstractă, o inhibiție mai scăzută a răspunsului, precum și un raționament verbal și numeric mai scăzut”, au remarcat cercetătorii. „Aceste modificări ale funcției executive pot fi observate mai întâi la adulți în a cincea decadă de viață, în concordanță cu constatările revizuirii sistematice conform cărora schimbările funcționale ale conectivității rețelei ating punctul lor de inflexiune în deceniul al patrulea și al cincilea.”
Dar vestea nu este deloc rea pentru creierul îmbătrânit. „Sarcinile care se bazează în principal pe procese automate sau bine practicate sunt mai puțin afectate de vârstă sau pot chiar crește ușor pe parcursul vieții, cum ar fi vocabularul și cunoștințele generale”, au scris autorii.
Deci, de ce apar aceste schimbări în rețelele creierului?
Cercetătorii au oferit câteva răspunsuri. Ei au observat că creierul este un organ avid de resurse. „Creierul adult reprezintă aproximativ 2% din greutatea corporală totală, dar necesită aproximativ 20% din aportul total de glucoză”, au scris ei.
Dar pe măsură ce îmbătrânim, procesele corpurilor noastre tind să încetinească, iar creierul devine mai puțin eficient. Deci, nu numai că creierul primește mai puțină glucoză, dar nici nu folosește combustibilul în mod adecvat. Astfel, schimbările în rețea rezultă probabil din reorganizarea creierului pentru a funcționa la fel de bine, cu resursele în scădere și „hardware-ul” îmbătrânit.
Citește pe Antena3.ro
Dieta adecvată, exercițiile fizice regulate și un stil de viață sănătos pot menține mintea într-o stare bună de funcționare.
Funcționarea interioară a creierului este într-adevăr misterioasă, dar cu această mare revizuire sistematică care cuprinde sute de studii și zeci de mii de scanări ale creierului, cel puțin începem să obținem o imagine de suprafață a modului în care se schimbă de-a lungul vieții noastre.
