Am putea să ne amplificăm matematic fericirea pe baza unei formule? Ei bine, oamenii de ştiinţă spun că da! Cu decenii în urmă, matematicienii au scos pe piaţă “formula realistă a fericirii”. Nimic legat de ştiinţifico-fantastic, de vise sau chestiuni uşoare. Pur şi simplu algoritmul în baza căruia mărind sau micşorând anumite variabile din viaţa noastră ne putem îmbunătăţi starea de bine! În România, matematicianul Constantinescu P. a popularizat această formulă cu ani în urmă într-un periodic regional intitulat “Display informatic”. F este egal cu A/V. Sau derivata lui A în funcţie de timp împărţită la derivata lui V în funcţie de timp (t). Altfel spus, cantitatea de fericire a unui individ reprezintă raportul dintre obiectivele sau dorinţele pe care el le-a atins la un moment dat şi tot ceea ce el doreşte conştient sau inconştient la acel moment dat notat cu t.
Iată ce scria matematicianul român legat de această formulă: “Fericirea depinde de trei factori: timp, obiective dorite de persoana respectivă şi realizarea acestor obiective. Revăzând formula se constată o dificultate în măsurarea fericirii, dificultate care reiese din faptul că dorinţele inconştiente nu pot fi exprimate sau estimate… Acest deficit este compensat de faptul că un individ nu va fi interesat în mod deosebit de acest calcul şi, obţinând o valoarea aproximativă, îşi va pune problema sporirii cuantumului de fericire. Odată problema formulată, rezolvarea ei poate fi abordată cu ajutorul unor cunoştinţe minime de aritmetică. Ea se reduce, practic, la mărirea valorii raportului prin creşterea factorului A din formulă şi micşorarea factorului V”, explică matematicianul român.
Putem amplifica fericirea printr-un sistem personal de reglare
Mai în glumă, mai în serios, oamenii de ştiinţă ne arată cu alte cuvinte că gradul de fericire ţine de noi, de nivelul nostru de inteligenţă, fiind, de asemenea, şi o chestiune de selecţie. Fiecare trebuie să găsească strategiile pentru a face ca ceea ce obţine să corepundă dorinţelor (obiectivelor) sale. Sau îşi poate reduce dorinţele în aşa fel încât să le realizeze. “Dacă individul îşi poate regla năzuinţele astfel încât să le poată realiza sau dacă posedă un sistem de reglare util pentru a realiza toate dorinţele sale atunci el va fi un om perfect fericit”, se mai spune. Odată acest “obiectiv” realizat se naşte întrebarea: oare e bine să fim pe deplin fericiţi? Însă trebuie să tindem spre acea stare. Ca o concluzie: pentru a amplifica fericirea trebuie amplificată capacitatea de reglare, “lucru care implică dispozitive de reglare adiţionale”. Nu vă speriaţi. Uneori e simplu! De exemplu, pentru un bărbat un asemenea dispozitiv poate fi femeia de care s-a îndrăgostit, însă amplificarea fericirii într-un astfel de caz nu a fost tratată în mod exhaustiv. “Aceasta este în primul rând o problemă personală. Totuşi, nu se poate contesta faptul că, în viaţa de zi cu zi, fiecare, conştient sau inconştient, poate aplica modelul matematic expus”. Succes pentru fiecare!