Fractura bimaleolară

Ce înseamnă o fractură bimaleolară, dar şi modalităţile de recuperare după un astfel de traumatism sunt explicate pentru Jurnalul de sănătate de medicul Sebastian Diaconescu, specialist recuperare la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie din Bucureşti.

"O fractură bimaleolară înseamnă ca maleola laterală şi cea medială sunt rupte şi că glezna nu este stabilă. De asemenea, o echivalenţă de fractură bimaleolară înseamnă că ligamentele de pe partea internă a gleznei sunt lezate, împreună cu una dintre maleole. Cel mai frecvent peroneul este fracturat, împreună cu lezarea ligamentelor mediale, făcând glezna instabilă", precizează specialistul în recuperare.
Pentru a vedea dacă ligamentele mediale sunt lezate se efectuează o radiografie "de stres". Medicul avertizează că este foarte important să se stabilească exact dacă este vorba de un traumatism grav, deoarece fracturile bimaleolare sau echivalentele sunt instabile şi se pot asocia cu dislocări.

TRATAMENTUL
Tratamentul unor fracturi bimaleolare fără deplasare se efectuează conservator prin aplicarea unei cizme ghipsate de mers sub genunchi pentru şase-opt săptămâni. Specialistul Institutului Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie afirmă că sprijinul pe membrul fracturat este permis la trei-patru săptămâni de la accident.
"Actualmente se operează de la început toate fracturile bimaleolare cu deplasare, la care fragmentul marginal posterior are suprafaţa articulară mai mare de o treime din întreaga suprafaţă a pilonului tibial. De asemenea, se operează şi fracturile unimaleolare sau bimaleolare cu deplasare, nereductibile ortopedic.

EVOLUŢIA
Deşi sunt fracturi intraarticulare, evoluţia este de regulă favorabilă, afirmă medicul. Singura condiţie este să se obţină o perfectă reducere a fragmentelor. "Prognosticul este condiţionat de felul fracturii, asocierea cu subluxaţii sau luxaţii, felul tratamentului şi vârsta pacientului".
Există o serie de complicaţii care pot interveni în urma unui traumatism ce se soldează cu o fractură bimaleoloară. Acestea pot fi:
- imediate: leziuni vasculo-nervoase (foarte rare), fractură deschisă, ireductibilitatea
- tardive: leziuni de artroză, neconsolidări sau consolidări vicioase;
În cele mai multe cazuri de consolidări vicioase, soluţia definitivă este artrodeza (anchiloza terapeutică deliberată) care duce la desfiinţarea mişcărilor la nivelul articulaţiei tibioastragaliene pe cale chirurgicală; prin artrodeză dispar durerile şi se reaxează glezna.

RECUPERAREA
După perioada de imobilizare, pacientul trebuie să înceapă recuperarea gleznei. "Scopul recuperării este să scadă durerea şi să obţină funcţionalitatea. Aplicaţiile locale de gheaţă pot fi benefice pentru controlul durerii şi al edemului. Pacienţii trebuie să fie încurajaţi să continue activităţile funcţionale pentru a preveni complicaţiile inactivităţii şi imobilizării la pat. Antrenamentul mersului cu dispozitive auxiliare adaptate este indicat pentru a promova ambulaţia (mersul) independentă. Se progresează de la cadru la deplasare independentă. După îndepărtarea ortezei, activităţile proprioceptive (percepţie de sine însuşi) şi de creştere a forţei musculare sunt necesare. Edemul gleznei este controlat prin aplicaţii reci şi prin benzi elastice compresive. Amplitudinea de mişcare şi forţa musculară se recuperează repede la bolnavii tineri.

Pacienţii motivaţi să facă recuperarea optim trebuie să realizeze stretching-uri ale părţii posterioare a gambei şi exerciţii de creştere a forţei musculare, împreună cu exerciţii de creştere a amplitudinii. La vârstnici, atingerea obiectivelor poate să fie decalată în timp. De aceea, medicul specialist Sebastian Diaconescu împreună cu profesorul Eugen Caracaş, kinetoterapeut principal la Institutul Naţional de Recuperare Medicală Fizică şi Balneologie Bucureşti, recomandă o serie de exerciţii care să faciliteze şi chiar să grăbească recuperarea.