Folosită de sute de ani în Paraguay în principal, dar şi în alte ţări din America de Sud, Stevia reubaudiana, plantă din Familia Compositae, care n-are nici o legătură cu ştevia autohtonă, câştigă tot mai mult în utilizare ca îndulcitor sau supliment alimentar.
Fie că este folosită ca atare, sub formă de frunze, la îndulcirea ceaiului sau a cafelei (o singură frunză acoperă necesarul de "dulce" pentru o ceaşcă de 200 ml), fie că este folosit sub formă de extract (pulbere, lichid, granule), Stevia reubaudiana are câţiva componenţi activi care dau gustul dulce: steviozida, rebaudiozidele A-C, dulozide A şi steviolbiozide.
Studiul acestei plante a început din anii '40 în Japonia, fiind folosită la îndulcirea unor produse alimentare încă de atunci, datorită puterii mari de îndulcire fără aport de calorii (frunzele au o putere de îndulcire de 10-15 ori mai mare decât zahărul, iar extractul de 300 de ori mai mare decât a zahărului). Există îndulcitori care au puterea de îndulcire mai mare de 600 de ori decât zahărul, sucraloza, care a obţinut avizul FDA de utilizare ca edulcorant din anii '90. Statutul Stevia reubaudiana este încă disputat, fiind în prezent acceptată doar ca supliment alimentar.
TOXICITATE ŞI MUTAGENITATE
Pentru a putea fi introduse în lista alimentelor sau a suplimentelor alimentare, în cazul multor plante sau substanţe extrase din acestea trebuie aduse dovezi certe asupra toxicităţii şi a mutagenităţii acestora. Singurul argument că respectiva plantă este folosită de sute de ani pentru proprietăţile sale nutritive sau organoleptice nu sunt suficiente. Astfel, în 1991, Institutul de cercetări de la Universitatea din Bangkok, Tailanda, publica un studiu efectuat asupra a două generaţii de hamsteri a căror dietă zilnică a conţinut steviozidă în cantităţi de 1 până la 2,5 g/kgcorp. Testele au fost efectuate pentru a evidenţia influenţa dietei cu steviozidă asupra fertilităţii, a incidenţei cancerului mamar şi a afecţiunilor renale.
Rezultatele testelor efectuate au demonstrat că acest îndulcitor nu afectează fertilitatea, scade incidenţa cancerului mamar precum şi a afecţiunilor renale, argumentând utilizarea lui în alimentaţia umană. În aprilie 1992, Asociaţia Americană a Produselor din Plante publică un studiu referitor la cercetările întreprinse asupra protenţialului carcinogen şi mutagen al diferiţilor compuşi din Stevia reubaudiana, concluzionând că nu există nici o problemă de siguranţă alimentară asociată cu utilizarea oricărui compus de îndulcire din planta Stevia reubaudiana.
Cercetări recente demonstrează că, alături de substanţele active, Stevia reubaudiana mai conţine proteine, fibre, vitamina A şi C, oligoelemente (Zn, Ca, P, Mg, Cr), având acţiune antihiperglicemică, insulinotropică şi glucaganostatică la cei care suferă de diabet zaharat de tip II, de stimulare a activităţii cerebrale, hipotensivă, are efect antibacterian, nu are efect carcinogen,
teratogen sau fetogen putând fi consumată şi în perioada de sarcină şi alăptare.
EUROPA VA PUTEA PRODUCE EXTRACTE DIN STEVIA REUBAUDIANA
Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) este pe cale să aprobe producerea extractului de stevia, Reb A, cu puritate 95% glicozidsteviol prin elaborarea unei noi directive a îndulcitorilor care să fie pusă în aplicare spre sfârşitul lui 2010, începutul lui 2011.
Preţul extrem de ridicat pe care îl presupune extragerea, purificarea şi procesarea în vederea comercializării face încă prohibitiv acest produs, care este din ce în ce mai revendicat de producătorii mari de alimente din întreaga lume, inclusiv a producătorilor de băuturi răcoritoare, datorită stabilităţii mari în timpul procesării (100% solubil şi nefermentescibil), a puterii mari de îndulcire, a absenţei aportului caloric.