Cănd este pregătit copilul să devină responsabil? Această intrebare şi-o pun foarte mulţi părinţi, iar răspunsul nu este deloc unul dificil. Dar este bine să ajutăm copilul să inţeleagă ce este responsabilitatea şi să fie incurajat să işi asume anumite sarcini căt mai devreme.
Cănd este pregătit copilul să devină responsabil? Această intrebare şi-o pun foarte mulţi părinţi, iar răspunsul nu este deloc unul dificil. Dar este bine să ajutăm copilul să inţeleagă ce este responsabilitatea şi să fie incurajat să işi asume anumite sarcini căt mai devreme.
Momentul este cu atăt mai important cu căt părintele trebuie să spună "nu" comportamentului copilului şi să-l inveţe cum trebuie să procedeze corect. Este bine chiar să i se dea un bureţel cu care să cureţe măsuţa, astfel incăt va invăţa ce are de făcut in asemenea cazuri. Pe măsură ce va creşte, copilul trebuie determinat să-şi străngă jucăriile, să le aşeze la locul lor, astfel incăt să ştie unde să le găsească, dar in acelaşi timp să inveţe să fie ordonat. Totodată este bine chiar să fie incurajat să arunce gunoiul la coş.
Animal de companie
La căţiva anişori, copilul va deveni mult mai responsabil, dacă va trebui să aibă grijă de un animal de companie. Dacă va avea in preajmă un căine sau o pisică, el va fi foarte bucuros cănd va constata felul in care se bucură atunci cănd primesc măncare sau cănd dorm in coşuleţul lor curat. Un lucru benefic, care il va ajuta mai tărziu, este şi participarea copilului, alături de părinte, la băiţa făcută căinelui. Astfel, copilul va avea ocazia să observe blăniţa curată a animalului de companie. De asemenea, copilul va fi foarte fericit că a dat şi el o mănă de ajutor, iar eforturile sale au fost apreciate de cei din jur.
Calm
Cănd apare o problemă, este bine să fie discutată calm cu micuţul. Părinţii greşesc atunci cănd fără nici o explicaţie incep să ţipe şi să-l certe. In mod sigur, şi copilul va incepe să ţipe şi nu va pricepe nimic. Pentru că pentru copil părintele este primul şi cel mai important model. Tocmai de aceea părinţii trebuie să fie foarte atenţi la modul cum se prezintă in faţa copilului, la reacţiile pe care le au in diverse situaţii, la modul cum işi respectă promisiunile făcute celor mici. Numai astfel copilul se va obişnui cu ideea că trebuie să-şi respecte făgăduielile şi că este necesar să spună intotdeauna adevărul. Păra este de asemenea o problemă in cazul celor mici, tentaţi să reclame orice lucru, căt de neimportant. Este bine să fie invăţaţi să nu-şi părască tovarăşii de joacă, să inţeleagă cănd e vorba de ceva serios şi cănd de o glumă.
INCREDERE. "De cele mai multe ori, părinţii neglijează necesitatea responsabilizării copiilor, crezănd că asta va veni cu vărsta. De fapt, copilul trebuie lăsat să facă tot ceea ce poate. Dacă la doi ani vrea să se incalţe sau să-şi ducă farfuria la masă, trebuie lăsat să o facă, chiar dacă există posibilitatea de a o sparge", arată Anda Păcurar, psihoterapeut, membru al Asociaţiei pentru Psihologie şi Psihoterapie Individuală şi al Federaţiei Romăne de Psihoterapie.
ERORI. "Părinţii nu trebuie să controleze strict relaţiile dintre cei mici şi să intervină de fiecare dată in discuţie. Copiii trebuie lăsaţi să deprindă de la semenii lor ce inseamnă cooperarea, respectul. Cele mai multe probleme de comportament ale copilului sunt provocate de atitudinea greşită a părinţilor de a eticheta unele greşeli ale micuţului. Aşa se explică uneori atitudinea de izolare de ceilalţi copii, chiar de descurajare", precizează Anda Păcurar.