Iubire de vară

O iubire pasională de scurtă durată... Mulţi trăiesc această experienţă în vacanţă, cînd scapă de griji, norme, reguli şi, de ce nu, de partenerul de cuplu. Ştiu că "nu e bine", dar tentaţia pentru fructul oprit este şi mai mare.

O iubire pasională de scurtă durată... Mulţi trăiesc această experienţă în vacanţă, cînd scapă de griji, norme, reguli şi, de ce nu, de partenerul de cuplu. Ştiu că "nu e bine", dar tentaţia pentru fructul oprit este şi mai mare.

Aventură, pasiune, seducţie, libertate, mister... Iubirea de-o vară le cuprinde pe toate. De ce în vacanţa de vară? Pentru că flirtul are un parfum aparte vara. Pentru că în această perioadă ne simţim liberi să experimentăm o nouă relaţie fără constrîngeri şi fără inhibiţii. O relaţie pe care toamna ne permitem să o ştergem cu buretele şi să păstrăm doar amintirea.  

Tentaţii  

De unde apare tentaţia unei relaţii pasagere? Explică psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie: "Nevoia de explorare a propriilor limite – de a vedea în ce măsură sîntem în stare să experimentăm o relaţie strict sexuală – reprezintă unul dintre impulsurile aventurilor de-o vară. Cînd vrem să ne punem la încercare capacitatea de seducţie şi puterea de a trezi sentimente altcuiva, ne trezim implicaţi în tot felul de relaţii pasagere. Apoi, orice criză personală poate fi mascată de una sau de mai multe relaţii de scurtă durată. Poate nu ai căsnicia la care ai visat. Sau între voi au apărut plictiseala, stresul, lipsa de comunicare. Sau poate ai probleme la serviciu, cauţi un mod de a te detensiona şi în viaţa ta apare cineva dispus să te asculte şi să te ajute. Sînt tot felul de motive care te împing la escapade amoroase".  

În opinia psihologului, iubirile de-o vară sînt mai tentante pentru femei decît pentru bărbaţi. Ceea ce le determină pe femei să apeleze la armele seducţiei sau să se lase cucerite este tentaţia de a încălca acel interzis al feminităţii, acele reguli nescrise conform cărora "femeia este fidelă bărbatului, ea nu trebuie să se preteze la aventuri, nu poate să facă aceleaşi lucruri ca bărbatul". Ei bine, femeia modernă sparge aceste bariere. Problema este că sufletul femeii nu ţine pasul cu moda. După cum remarcă şi psihologul Ştefania Niţă, femeile se implică afectiv mai mult decît bărbaţii într-o relaţie, fie ea şi de cîteva zile. Despărţirea este trăită mai intens de femei, mai ales dacă s-a ajuns la o anumită apropiere sufletească. În schimb, bărbaţii îşi regăsesc mai uşor independenţa după ce sînt implicaţi în relaţii de scurtă durată.  

Există sentimente?

Se pune întrebarea dacă o relaţie pornită din atracţie sexuală se rezumă doar la asta. După părerea psihologului nostru, chiar şi în acest tip de relaţie intervin sentimente. Poate nu de iubire, dar cei doi pot fi legaţi de prietenie, bucurie, spirit de aventură, dorinţa de a trăi ceva nou. Şi să nu uităm că respectul trebuie să joace un rol important chiar şi într-o relaţie pasageră.  

În cazul în care cei doi "aventurieri" îşi dau seama că s-au implicat mai mult din punct de vedere emoţional decît au gîndit iniţial, se întîmplă ca din aşa-numita iubire de-o vară să se înfiripe o relaţie de lungă durată. Dacă ne surprindem că ne frămîntă întrebări de genul "Ce m-a atras la el/ea?, De ce el/ea?, Ce-mi aduce această relaţie?, De ce simt nevoia să ne revedem chiar dacă vara a luat sfîrşit?, De ce am pornit această relaţie?", este foarte posibil să dorim ca povestea de dragoste să continue. "Este un fel de dragoste la prima vedere pe care se pot pune bazele unui cuplu stabil", spune psihologul Ştefania Niţă. 

În cuplu  

Iubirile de-o vară aduc cu ele problema infidelităţii. Numai că, aşa cum atrage atenţia psihologul Ştefania Niţă, infidelitatea nu apare din întîmplare în viaţa de cuplu. De aceea, apariţia unei aventuri este clopoţelul care dă semnalul de alarmă că în cuplu există o criză. Aproximativ 95% din cuplurile care apelează la consiliere terapeutică invocă infidelitatea. Majoritatea descoperă după aceea că problemele de comunicare au dus la infidelitate. În cazul relaţiilor de-o vară, se pune întrebarea dacă partenerul care "a călcat strîmb" trebuie să-şi mărturisească escapada. "Cea mai bună minciună este adevărul", spune psihologul nostru. Oricum, infidelitatea nu trece neobservată. Cîţi se pot întoarce acasă relaxaţi şi degajaţi ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat? Nu cumva sînt alţi oameni cînd revin în patul conjugal?  

Un lucru este sigur: aventurile amoroase lasă în urmă sentimente de culpabilitate, tensiuni, energie consumată pentru a masca viaţa dublă, certuri în familie, scene de gelozie iscate o dată ce partenerul află că a fost înşelat. Cum află? Fie direct prin mărturisirea adevărului de partenerul "aventurier", fie indirect prin semnalele apărute în cuplu. Partenerul înşelat simte că nu mai este iubit, se simte neglijat, tratat cu indife­renţă, observă schimbări în atitudinea şi înfăţişarea celuilalt.  

Mărturisire

Sigur că este greu să-i spui celui de lîngă tine că l-ai înşelat. Însă în acelaşi timp a ţine secret adulterul comis înseamnă a prelungi o existenţă în minciună, ceea ce va afecta cu siguranţă şi, adesea, iremediabil relaţia de cuplu. Cel mai greu de suportat pentru partenerul înşelat nu este mărturisirea actului propriu-zis, ci descoperirea subterfugiilor şi minciunilor care au însoţit actul, susţine psihologul. O dată ce momentul aflării adevărului este depăşit, partenerii au două posibilităţi: fie se despart, fie rămîn împreună luînd în calcul varianta unui nou început. Din păcate, însă, oamenii ajung mai degrabă la certuri, reproşuri, violenţă, divorţ, răzbunare, fără a înţelege cauza infidelităţii. Unele cupluri fac un compromis şi aleg varianta "iertării păcatelor" din diferite motive: de dragul copiilor, din cauza dependenţei faţă de partener. Altele îşi regăsesc echilibrul pentru că între cei doi parteneri există încă sentimentul iubirii. În cazul acestora din urmă, mărturisirea îi ajută să se cunoască şi să se înţeleagă mai bine, astfel încît să-şi reconstruiască relaţia.

Celibatari

Relaţiile pasagere nu sînt lipsite de probleme nici pentru celibatari. Desele aventuri de-o noapte sînt un indicator al sentimentelor de teamă şi nesiguranţă resimţite de cei care aleg să nu se implice emoţional în relaţii de lungă durată. Astfel de persoane nu au curajul să-şi asume responsabilitatea formării unui cuplu. Pentru ei, escapadele sexuale reprezintă o modalitate de a se apăra în faţa implicaţiilor afective. Îi ajută să fugă de sentimente şi de responsabilitatea de a încheia un angajament pe termen lung.  

Potrivit psihologului Ştefania Niţă, relaţiile de-o vară sînt semnale de alarmă pentru persoanele care culeg astfel de amintiri şi experienţe. Acestea arată deficienţe în maturizarea lor afectivă, relaţiile fără implicaţii pe termen lung fiind specifice adolescenţei şi studenţiei. De asemenea, escapadele amoroase ridică semne de întrebare asupra modului neobişnuit în care adepţii acestor relaţii se raportează la propria sexualitate. Iubirile de-o vară trădează şi vulnerabilitatea celor care le preferă. Sînt oameni cărora le este frică să nu fie părăsiţi şi să nu fie făcuţi să sufere.  

Cînd vara se termină...

Pentru ca distracţia să nu se termine cu suferinţă la sfîrşitul verii este bine ca ambii parteneri să se asigure că îşi cunosc intenţiile. Ei trebuie să ştie încă de la început că relaţia nu are şanse să fie decît temporară. Aşa că ar face bine să nu îşi pună speranţe într-o aventură şi să nu se aştepte ca ea să se transforme în marea dragoste. Dacă eşti genul de persoană care caută o relaţie pe termen lung, iar celălalt nu, o escapadă de cîteva săptămîni este sortită eşecului sau se va finaliza cu regrete foarte mari. De aceea, este important ca amîndoi partenerii să fie pe aceeaşi lungime de undă, fiind conştienţi că între ei nu este decît o idilă pe termen scurt. În felul acesta, ei vor reuşi să se bucure din plin de trăirile lor şi să nu fie dezamăgiţi la sfîrşitul verii, cînd iubirea se stinge, iar cei doi îşi dau seama că nu mai au nimic în comun.


LA MEDIC. Întorşi din vacanţă, "aventurierilor" le este foarte greu să se prezinte la medic chiar dacă au unele simptome care anunţă contractarea unei boli cu transmitere sexuală. Orice modificare la nivel genital (rană, scurgere, mîncărime, tumefierea ganglionilor etc.) sau în altă zonă de contact sexual, erupţii pe piele etc. ar trebui să determine pe oricine să se pre­zinte la medic. Diagnosticul şi tratamentul precoce sunt esen­ţiale pentru prevenirea răs­pîn­di­rii bolilor cu trans­mitere sexuală.


ROMANTISM. Chiar dacă între voi este doar o idilă temporară, purtaţi-vă aşa cum simţiţi, încercaţi să profitaţi la maximum de timpul petrecut împreună. Organizaţi clipe romantice, bucuraţi-vă de umbrele unui apus de soare savurînd o cupă de şampanie, inventaţi mici jocuri şi gesturi care să facă din relaţia voastră ceva unic. Însă nu vă lăsaţi duşi de val. Nu uitaţi că aţi pornit de la ideea unei relaţii de scurtă durată. Cum, din păcate, nici măcar romantismul nu poate salva o astfel de relaţie, încercaţi să nu investiţi sentimente pentru ca toamna să vă prindă doar cu amintiri plăcute.


PROTEJAŢI-VĂ! Distraţi-vă, dar fiţi în siguranţă! Cum aventurile de-o vară se bazează pe atracţie fizică, nu uitaţi de pre­zervativ. Este cea mai sigură metodă de contracepţie care vă poate feri de bolile cu transmitere sexuală şi de sarcinile nedorite. În categoria bolilor cu transmitere sexuală sînt incluse, pe de o parte, bolile venerice: sifilis, chlamydia, trichomonaza, herpesul genital, HIV/SIDA, iar pe de altă parte sînt hepatitele B şi C.