Jocuri video sau nevoia de a fi învingător

Oameni din medii diferite, de vârste diferite, cu un nivel educaţional diferit petrec ore în şir pe zi jucându-se la calculator. "Jocurile video sunt o formă de relaxare pentru mine. Ele îmi conferă o stare de bine", spun împătimiţii acestor jocuri.

Într-adevăr, ele sunt relaxante, dar motivaţia care se ascunde în spatele acestui hobby este mai puternică de atât. "Jocurile video apelează la o nevoie psihologică elementară, care există de la vârste foarte mici: nevoia de a fi învingător. Fiecare dintre noi îşi doreşte să primească recunoaştere, iar jocurile video reuşesc să ofere gratificări în mod constant şi fără a cere mari eforturi", spune psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Gr. Alexandrescu".

PROVOCARE
Indiferent dacă suntem copii sau adulţi, jocurile video sunt o provocare, o formă de confirmare a performanţei. Iar când acest lucru se întâmplă, împătimiţii jocurilor video trăiesc o stare imediată de bine, de mulţumire şi chiar de împlinire. "Nu este un lucru neapărat rău, dar există pericolul ca această nevoie de recunoaştere să devină o dependenţă. Cu cât jucăm mai mult, vom simţi că nevoia de a fi învingător devine mai puternică, iar jocul capătă prioritate în detrimentul altor activităţi, ocupându-ne cea mai mare parte a timpului. În cele din urmă, unele persoane ajung să nu mai găsească satisfacţii în absenţa jocului", atrage atenţia psihologul. Pentru a preîntâmpina o astfel de dependenţă, ar trebui să alocăm jocului o anumită durată, pe care  să o respectăm şi să nu ne eschivăm de la problemele cotidiene.

COMPETIŢIE
Spiritul de competiţie este de obicei mai puternic la bărbaţi decât la femei. Aşa se explică de ce numărul bărbaţilor care au ca hobby jocurile video îl depăşeşte cu mult pe cel al femeilor. "Pe de altă parte, jocurile video nu solicită abilităţi comunicaţionale, iar pentru bărbaţi acesta este un avantaj. Femeile preferă să stea pe un forum sau pe chat, unde îşi pot exprima părerile", spune psihologul Oana-Maria Udrea.